marți, 22 decembrie 2009

Revolutia mea

Pe 15-16 decembrie eram la Alba Iulia in tabara de fizica - era vacanta. Nu prea aveam eu chef de fizica si era cam frig in internatul cu 50 de paturi. Mama a aflat ca se intimpla ceva la Timisoara de la niste prieteni de familie care aveau rude in Timisoara si a venit dupa mine. M-am intors acasa.

Pe 21 decembrie eram acasa la Cugir cu sora-mea si faceam noi activitati banale de vacanta cind a venit tata mai repede de la servici si ne-a spus ca se intimpla ceva, ca Ceausescu a fost huiduit la manifestatie. Nu mai imi amintesc daca mama a venit si ea repede, tata zicea ca de la uzina de sus (Uzina Mecanica Cugir) vin muncitori protestind. Noi am insistat foarte mult sa iesim "in oras" sa vedem ce se intimpla. Am mers pe "bulevard" (adica pe principala artera unde se facea promenada din oras) pina cind am vazut undeva printre blocuri fum, unii au rasturnat masini si le-au dat foc, si se auzeau si suieraturi de gloante. In momentul ala tata ne-a luat hotarit si ne-am intors acasa.

Se facuse seara si noi stateam in casa cu lumina stinsa si cu draperiile trase. Noi stateam in centru si am vazut manifestantii cum au vandalizat o librarie care era la coltul blocului. Pe urma am vazut cum au vandalizat un garaj dintr-un bloc alaturat, era un bloc "proprietate personala" al unui sef peste magazii cu alimente. Ai mei tot auzeau zvonuri ca vin elicoptere prin oras sa atace uzina de armament, etc.

22 decembrie - mama si tata au plecat la servici. Eu am plecat pe strazi sa vad ce s-a intimplat (nu am luat-o pe sora-mea ca era periculos :) ). La iesirea din blocul meu era plin de hirtie igienica si hirtie de impachetat, de la libraria vandalizata. Nu a mai ramas nici o carte. Pe bulevard alte librarii vandalizate. Am mers la militie, au ars citeva masini de militie iar la sediul militiei era un cadavru ars aproape complet si pe drum, inconjurat de multi oameni, alt cadavru pe care il mutilau. Am mers la spital la mama, cind m-a vazut s-a ingalbenit. Orasul era fara nici un fel de autoritate, au vandalizat apartamentele primarului si a mai multor fruntasi. Lumea nu stia ce sa faca si astepta, circulau ceva vesti despre ce se intimpla la Bucuresti dar nimeni nu stia nimic sigur.

M-am intors acasa cu mama, a venit si tata si am plecat cu tata si cu sora-mea in plimbari. Tata cauta prieteni de-ai lui sa afle ce se intimpla. Pe la 11 parca eram pe strada si niste necunoscuti au inceput sa strige ca la radio au anuntat ca Ceausescu a fugit si ca sintem liberi.

Am intrat impreuna cu alti necunoscuti intr-un apartament al altor necunoscuti sa auzim la radio ca sintem liberi si ne imbratisam unii pe altii. Nu am sa uit niciodata momentul ala. Eu eram adolescenta si credeam in lucruri mari, si tocmai un lucru nemaipomenit se intimpla exact atunci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu