luni, 25 ianuarie 2010

Ganduri despre moarte

Eu de ceva timp ma gindesc frecvent la moarte. Toti oamenii mor. E o evidenta atit de mare si mi se pare atit de greu de suportat incit nu pot sa vad stiri despre moarte sau despre tragedii.

Am reusit sa depasesc putin momentul initial. Tocmai pentru ca nu te intreaba nimeni daca vrei sa traiesti si te nasti fara a putea scapa de destinul de muritor, viata e un dar. Orice este viu pentru ca dupa un timp va muri, ca sa faca loc altora asemenea care se vor naste in viitor, la fel fara sa ii intrebe nimeni. Viata e un dar.

Pentru ca numai oamenii au constiinta, inseamna ca exista tot ceea ce oamenii isi pot imagina ca exista.

Imi vine sa spun oamenilor cu care vorbesc ca nu conteaza cit de mult se chinuie pentru ca oricum vor muri. Aici e un non sens, daca toti oamenii s-ar fi simtit inutili pentru omenire cu siguranta nu am fi ajuns la nivelul de civilizatie actual. E un non sens.

Destinul este ca orice om se naste si moare, iar intre timp creste, se dezvolta pentru a face o lucrare sau copii si imbatrineste.

Viata e un dar nemaipomenit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu