vineri, 30 aprilie 2010

joi, 29 aprilie 2010

Indiferenta criminala

Acum citeva zile am vazut o stire cum un barbat a cazut la pamant in New York si dupa citeva ore murea fara sa il intrebe nimeni nimic si fara sa il bage cineva in seama.

Azi am vazut o stire despre un eveniment similar care s-a intimplat in Romania.

Poate cei care au trecut pe linga oamenii cazuti credeau ca sunt beti, sau cersetori beti. Dar si beti sa fie, daca sunt cazuti la pamint au nevoie de ajutor - oricum ar fi nu merita sa moara.

Concluzia este ca in general oamenii sunt indiferenti fata de alti oameni care pot avea ghinionul sa cada pe strada.

Se poate generaliza si spune ca parintii nostri sunt cumva in pericol pentru ca daca li se intimpla ceva pe strada, batrini si bolnavi cum sunt, pot fi ignorati. Sau inca se poate generaliza spunindu-se ca noi daca avem ghinionul sa cadem pe strada nu ne va ajuta nimeni.

Nu numai in cazul asta oamenii sunt indiferenti. Vara trecuta un baietel a disparut intr-o zona turistica montana. Au fost gasite dupa citeva luni hainele lui si evidenta ca a fost sfasiat de animale salbatice. Ultima persoana care l-a vazut ar trebui sa fie constienta ca daca l-ar fi intrebat ce face si nu l-ar fi lasat singur, baiatul ar fi trait acum. Ar fi fost o forma de constiinta civica.

Oamenii nu ar trebui sa fie indiferenti fata de alti oameni cazuti sau fata de copiii singuri.  E foarte grea evidenta ca faptul ca traiesti printre oameni nu te fereste de pericolul sa mori in strada ignorat ei. Si ca multi oameni au uitat sa fie umani.

Petrecerea Monicai

miercuri, 28 aprilie 2010

Reclamele mincinoase

La televizor apar o multime de reclame mincinoase.

Reclamele cu detergentii care spala tot sunt mincinoase. Nu exista detergent care sa spele orice pete, dar la televizor apar imagini cu felul in care actioneaza detergentii asupra fibrelor la nivel molecular.

Cel mai departe de realitate sunt reclamele pentru produsele de curatat faianta, dai cu buretele si ramane peretele curat si stralucitor. Ma intreb cum ar fi daca o reclama ar arata exact cit de repede curata cel mai bun produs de curatat (in ideea ca ar exista cineva care le compara si decide), oare nu l-ar cumpara nimeni? Eu as spune ca ar trebui sa il cumpere lumea exact pe ala, pentru ca s-ar lauda cu ceva ce se intimpla in realitate adica ar avea curajul sa arate realitatea, realitatea ar fi ceva cu care se poate lauda.

Am citit de curind ca Danone a renuntat la studiiele stiintifice care sa dovedeasca cit este de bun Actimel pentru sanatate. Nu e adevarat ca Actimel ajuta sistemul imunitar, e doar o bautura dulce bazata pe iaurt de baut.

Margarina are Omega 3 si vitamine pentru ca sint adaugate in produs ca sa laude margarina in reclame. Altfel margarina nu e un aliment sanatos. Si cu toate astea sunt bugete impresionante de marketing pentru margarina, sa convinga oamenii cu buget redus ca merita banii.

Reclamele la fast food si junk food sau la Cola sint din nou atragatoare si cu buget mare. Cu cit produsul e mai putin sanatos cu atit reclamele sunt mai atragatoare si costa mai mult, altfel nu ar avea vanzari.

Reclamele la suplimentele alimentare sunt o pacoste. Nimeni nu ar trebui sa ia suplimente alimentare fara indicatia unui doctor si trebuie stiut ca sunt pline de aditivi.

Capitalismul in orice parte din lume inventeaza nevoi ca sa stimuleze consumul. Reclamele sunt armele cu care se inventeaza nevoi. Dar nu inteleg de ce au devenit atat de mincinoase. Eu imi invat copiii ca ce apare in reclame nu e adevarat si in generalizare intra si reclamele corecte din punctul de vedere al informatiilor.

marți, 20 aprilie 2010

Partea intii: jungla oamenilor

Oamenii au multe parti rele care ies cel mai mult in evidenta, in orice context din viata de zi cu zi.

De exemplu in trafic, se opresc oamenii anume sa te injure ca i-ai deranjat. De exemplu cand pui frina cind e semaforul galben, "De ce n-ai trecut ca aveai timp!". Sau cind tai fata unuia neregulamentar "T...". Stiu din proprie initiativa, nu poti sa nu te infurii. Cel mai mult ma revolta ca stiu ca asta isi doresc unii si ca infuriindu-ma se intimpla ce isi doresc :)

Sau pe net. Tot felul de frustrati gasesc o multime de locuri unde te pot injura, pe multimea de site-uri care nu au nici un fel de filtru. Oricine posteaza injuraturi anonim se descalifica pentru ca inseamna ca nu are destula coloana vertebrala sa isi rezolve problemele in viata reala. Dar cind descoperi, iar, nu poti sa nu te infurii. Este reactia normala de dezamagire ca te inseli in naivitatea ca oamenii care iti zimbesc o fac sincer, sau cel putin nu ipocrit.

Eu vad un singur lucru decent care se poate face: sa continui sa crezi ca oamenii cu care interactionezi sint in primul rind oameni buni si ca daca zimbesc o fac sincer. Cred ca daca incepi sa vezi in orice interlocutor un ipocrit jungla cistiga teren si acei oameni rai cistiga.

In jungla

De mult timp ma bate gandul sa fac un ghid de supravietuire in ziua de azi. Supravietuire in trafic, la plimbare in oras, pe net dar si supravietuire in contextul inflatiei de informatii contradictorii si mincinoase.

Monica pune capacul la stilou

Monica are un stilou preferat, din buzunarul de la piept a lui tati. Cere in brate la tati anume ca sa ia stiloul, se joaca cu el scotind si punind capacul, pe urma il baga in gura si se umple de cerneala. Tocmai s-a intimplat, intr-o secunda.

Cel mai interesant e sa ii puna capacul. Cu tehnica, pentru ca nu iese intotdeauna.

luni, 19 aprilie 2010

Kapitalism reteta secreta

Am vazut filmul asta pe net in decembrie anul trecut. Am verificat si link-ul la locatia unde l-am vazut nu mai e valid.

E genial filmul :)

Mi-a atras atentia remarca lui Dan Diaconescu: daca Ceausescu ar fi lasat oamenii sa se uite la televizor nu ar fi murit. Pentru ca asta e democratia pe care o vor romanii, ei vor doar piine si circ.

Se vorbeste si de Bancorex. E cum stiam si eu, cine a fost pe pozitii a luat valiza de bani si a devenit om de afaceri prosper.

32% din PIB apartin citorva bogati, fara ca infrastructura in Romania sa cistige ceva, sintem intre Tanzania si Uganda parca la nivelul infrastructurii.



Va aparea in cinematografe in curind. Merita vazut.

vineri, 16 aprilie 2010

Meditatii despre moarte

Intr-o perioada ma preocupa ideea ca noi vom muri si mi se parea - si mi se pare - greu de acceptat ca cei dragi vor muri. 1, 2, 3

Ulterior am citit ca asta ar fi specific crizei virstei mijlocii :) Ca faci bilant de realizari pentru ca iti dai seama ca vei muri. Ups, atit de mult am imbatrinit :) Nu am ajuns sa ma gindesc si la bilant, dar am facut descoperirea ca ideea mortii poate fi insuportabila.

Totusi nu e neaparat asa. Acum am dovada: si pentru altii moartea e un subiect de meditatie.

Tragedia poloneza

Am citit ieri 2 posturi foarte interesante despre subiectul asta

Lectia unei drame

si de aici

Copiii care au furat Luna

joi, 15 aprilie 2010

Amintiri din scoala pe vremea comunismului

Am citeva amintiri placute si nu prea placute dar puternice despre scoala pe vremea comunismului. Unele sint doar imagini, altele povesti

Prima amintire este proma zi de scoala. Aveam un ghiozdan mare si rosu, mama vroia sa mi-l tina dar eu nu vroiam pentru ca eram mare, mergeam la scoala. Am intrat in clasa incolonati, tineam alta fetita de mina. Mi-a placut in sala de clasa, aveam abecedar si o floare pe el, parintii stateau pe margine si invatatoarea povestea ceva. Mai tirziu am inceput sa iubesc invatatoarea.

Imi mai amintesc cum intirziam la ore dimineata, mergeam singura la scoala si ma gindeam cum am sa ma scuz ca nu am auzit ceasul. Naravul asta il am si acum :)

La scoala generala in octombrie era campania de toamna la care participam si noi elevii. Cind eram mici mergeam la cules plante medicinale si fructe de padure. Dimineata devreme ne incolonam si mergeam peste dealuri si paduri dupa plante medicinale si fructe de padure, stateam pina pe la 4 si la intoarcere tin minte ca eram frinta de oboseala. La prinz ne intorceam la "cartierul general" unde profesorii faceau prezenta, sa verifice daca nu s-a pierdut cineva prin coclauri. Ei ne supravegheau dar copiii tot copii, unii mai dispareau. Ne intorceam la scoala unde dadeam pungile cu fructele culese, le cintareau. Cine avea cele mai multe fructe culese era dat exemplu pozitiv in fata clasei. Ziua cautam de colo colo fructe printre arbusti, mergeam in gasca de prieteni. Cel mai interesant era cind ne prindea ploaia prin padure dimineata, asteptam sa treaca si treceam la cules.

La liceul industial la care am fost - in clasa A, cu cei mai buni din oras - faceam 2 saptamini scoala si 1 saptamina practica. Practica o faceam in atelierul de lacatuserie, unde un mester batrin ne invata sa punem metal in menghina si sa pilim in forma de cap de ciocan. Aveam salopeta de muncitori. Mesterul se uita cu condescendenta la fete, nu ne cerea niciodata excelenta in domeniu. Tema de dat era de exemplu capul de ciocan. Eu duceam cap de ciocan gata cromat facut la cererea tatalui meu la uzina mecanica din oras, mesterul nu a avut niciodata nimic impotriva si nici nu mi-a cerut explicatii cum l-am putut eu croma :)

Campania de toamna la liceu era mult mai complicata. Mergeam cu trenul intr-un sat apropiat sa culegem porumb. La prima ora eram la gara, ne imbarcam si ne intorceam seara la 7-8 frinti de oboseala. Acolo culegeam stiuleti de porumb, cind ajungeam la capatul rindului ne stringeam si baietii spuneau bancuri. Eu aveam un baiat de care imi placea dar nu am indraznit niciodata sa ii spun sau sa il las sa inteleaga asta. Asa ca in capatul rindului eu cascam ochii la el si imi placea nemaipomenit.

Cel mai rau s-a intimplat intr-o zi cind eu am plecat de acasa la atelierul de lacatuselie, in pantofi si salopeta, si ne-au luat cu japca fara sa ne anunte la cules de porumb. Mi-au inghetat picioarele instantaneu in bruma de octombrie, am racit si am lipsit de la scoala vreo 2 saptamini dupa aventura asta.

Inca ceva: scoala era de luni pina simbata, doar duminica era liber.

Asa era scoala pe vremea comunismului.

miercuri, 14 aprilie 2010

Cu sau fara copii

Eu cred, observind oameni din jurul meu, ca sint oameni carora nu le place sa aiba copii si alti oameni care vor, acum sau mai tirziu.

Cred ca exista o gena ceva care la unii oameni lipseste, care pe altii ii face sensibili la copii. Pentru asta unii parinti sint execrabili, le lipseste gena respectiva, nu le place sa aiba grija de copiii lor si au amintiri urite despre cresterea copiilor lor. Copiii lor sint nefericiti in general. Altii in schimb se bucura numai cind se gindesc la timpul petrecut cu copiii lor sau ai altora. Mai sint si cupluri care nu pot avea copii desi isi doresc, la ei nu se aplica rationamentul de mai sus :)

Tinerii de azi se gindesc sa aiba copii si familie in jur de 30 de ani sau dupa, din cauza imperativului sa isi construiasca mai intii o cariera. Cresterea virstei la care au primul copil este un trend in toata lumea capitalista. Urmarea acestei situatii este ca multi parinti nu se gindesc sa aiba si al doilea copil, dar daca vor un copil sigur il vor avea.

O dimineata obisnuita

De ceva timp deschid dimineata televizorul la Pro TV. Pentru ca au schimbat frecventa la Money Chanel si nu am avut timp sa il caut din nou, si posturile de stiri Realitatea TV si Antena 3 au inceput sa ma enerveze, ori sint anchete in direct ori se balacaresc politicieni intre ei ori sint reportaje partinitoare. Si pentru ca Pro TV mi s-a parut mai generalist cu stiri din mai multe parti.

Dar nu e bine cu Pro TV pentru ca in fiecare dimineata ramin cu cel putin o imagine macabra. In dimineata asta au fost vreo doua, o fata a cazut in casa liftului (cu reportaj amplu, un martor spunea cum a vazut praful ridicindu-se) si o basculanta a calcat o femeie pe trecerea de pietoni. Dupa asta urc la volan si fara sa vreau imi revin imaginile in minte.

Diminetile obisnuite au devenit morbide. Trebuie sa schimb canalul :)

luni, 12 aprilie 2010

Copii saraci de la tara

Ieri a ramas televizorul deschis pe Prima TV la reality show-ul "Schimb de mame". Eu de obicei nu ma uit la reality shows, cred ca sint regizate in parte si nici subiectul nu mi se pare prea interesant. O mama de la oras schimba pozitia cu o mama de la tara, amuzamentul este dat de felul in care se descurca mama care merge la tara.

Ieri mi-a atras atentia faptul ca la tara cei doi copii erau sub dezvoltati mental, la 4 ani unul nu stia sa vorbeasca bine si celalalt mai mare avea vocabularul limitat. Pot spune ca inteleg ca parintii saraci de la tara sint tot timpul pe cimp sau au grija de vite, muncesc mult si de cele mai multe ori si copiii ii ajuta la munca. Scoala nu e pe primul loc, nici dezvoltarea vocabularului. Cei doi copii nu au nici o sansa sa fie altceva decit tot tarani saraci abrutizati ca si parintii lor.

Eu cred ca asta e o problema a statului. In orice tara civilizata banuiesc ca exista programe speciale pentru copiii saraci, pentru a-i ajuta sa mearga la scoala, sa isi faca temele, sa se dezvolte. Sa fie un factor de progres in comunitatea din care fac parte.

Ar trebui sa existe asistenti sociali care sa gaseasca copiii care au nevoie de ajutor, si programe sociale care sa ii ajute. M-as gindi la dascali care sa ii ajute la lectii in program de scoala prelungit, parintii sa fie obligati sa ii trimita la scoala, sa li se dea bani pentru rechizite si carti. Asta ar fi dupa mine o buna implicare a statului. Si daca se implica si ONG-uri e si mai bine.

vineri, 9 aprilie 2010

Primul articol pe blog

A trecut nu prea mult timp de la primul meu articol pe blog

Cred ca si daca incepeam azi tot asa ar fi fost primul articol. In schimb articolele urmatoare ar fi fost altfel :)

Dar nu e timpul pierdut

vineri, 2 aprilie 2010

Leac pentru dureri de cap

M-a durut cumplit capul toata ziua pina sa ajung acasa. In traficul infernal, la servici, cu treburi.

Cum am ajuns acasa m-au calarit copiii si mi-a trecut imediat durerea de cap.

Nu e prima data cind mi se intimpla asta. Multe rele dispar cind sint amindoi pe mine si se cer in brate unul dupa altul (in orice ordine). Un leac bun :)