marți, 20 aprilie 2010

Partea intii: jungla oamenilor

Oamenii au multe parti rele care ies cel mai mult in evidenta, in orice context din viata de zi cu zi.

De exemplu in trafic, se opresc oamenii anume sa te injure ca i-ai deranjat. De exemplu cand pui frina cind e semaforul galben, "De ce n-ai trecut ca aveai timp!". Sau cind tai fata unuia neregulamentar "T...". Stiu din proprie initiativa, nu poti sa nu te infurii. Cel mai mult ma revolta ca stiu ca asta isi doresc unii si ca infuriindu-ma se intimpla ce isi doresc :)

Sau pe net. Tot felul de frustrati gasesc o multime de locuri unde te pot injura, pe multimea de site-uri care nu au nici un fel de filtru. Oricine posteaza injuraturi anonim se descalifica pentru ca inseamna ca nu are destula coloana vertebrala sa isi rezolve problemele in viata reala. Dar cind descoperi, iar, nu poti sa nu te infurii. Este reactia normala de dezamagire ca te inseli in naivitatea ca oamenii care iti zimbesc o fac sincer, sau cel putin nu ipocrit.

Eu vad un singur lucru decent care se poate face: sa continui sa crezi ca oamenii cu care interactionezi sint in primul rind oameni buni si ca daca zimbesc o fac sincer. Cred ca daca incepi sa vezi in orice interlocutor un ipocrit jungla cistiga teren si acei oameni rai cistiga.

Un comentariu:

  1. Dedalus11:00 a.m.

    Violenta in trafic e un fenomen universal. Rar se intimpla sa nu fie violent /agresiv cineva in trafic. Aici as merge pe ideea "Ce dai ma?! Nu stii sa injuri?!" :-)).

    Aia e , de o injuratura nu moare nimeni.

    Problema mare este a agresivitatii ca trasatura de caracter. Si in special fata de femei.

    Din pacate, foarte putini baieti sunt astazi educati si in spirit afectiv si mai ales foarte putine persoane (inclusiv femei!) inteleg dimensiunea afectiva a vietii. In urma cu multi ani, bunicii invatau nepotii/nepotelele sa priceapa ce e in jurul lor pornind de la natura si de la ceea ce astazi am numi "spiritul feminin". Asta nu este un idealism, ci doar o parte a vietii fara de care oamenii snt nefericiti si devin rai si agresivi.

    De cate ori insa le vorbim celor din jur (prieteni, colegi etc.) de asemenea lucruri? Ne e frica sa nu fim considerati "pampalai" sau "prostutze" - dupa caz.

    Dar la uratzenia lumii mi-e teama ca de fapt, prin inactiunea aceasta, contribuim si tu, si eu si altii ca noi...

    La ce bun sa stii, daca nu faci nimic?

    RăspundețiȘtergere