marți, 31 august 2010

Today is my special day

Adica e ziua mea :)

Din desenele animate la care se uita ai mei:


I've been waiting all year
And it's suddenly here

luni, 30 august 2010

Noi

L-am adus ieri pe Vladut acasa. Tot WE-ul am fost pe drum. Monica a racit de vineri, eu am racit ieri.

miercuri, 25 august 2010

Monica

Monica stie sa spuna "apa", "tati", "caca" si "am-am" de la ham ham. Stie sa spuna "pa" cand cineva se pregateste de plecare si sa fluture manuta in semn de ramas bun. Se catara peste tot de mult timp deja. Urca pe scaunel sa se spele pe maini, si a venit vremea ei sa ma ajute la spalat de vase si de papuci. Ca si Vladut inaintea ei.

Scoate totul din dulapuri, preferat e dulapul de dupa usa unde sunt si cartofi. Sertarele unde are ea jucarii nu prezinta prea mult interes. Nu sta locului deloc, tot timpul e in miscare. Seara se ridica de 2-3 ori din pat inainte sa se convinga sa doarma. Sa se convinga ea, altcineva nu are nici o sansa :)

marți, 24 august 2010

Apel la 112

Ieri am sunat la 112 dupa ce am vazut un barbat cersind cu un copil. Operatorul mi-a facut legatura la Politie unde am avut un dialog halucinant cam 10 minute

- Doresc sa fac o sesizare, un barbat cerseste cu un copil la intersectia Splaiul Independentei cu Pod Hasdeu
- Unde, Splaiul Unirii cu ce?
- Splaiul Independentei cu Pod Hasdeu.
- Acolo unde e un teatru Bulandra?
- Nu, teatrul Bulandra e la pod Izvor, la Pod Hasdeu, podul de dinainte de Izvor
- Spuneti-mi mai exact de unde veniti dumneeavoastra, de la Piata Operei
- Da, pe Splaiul Independentei, prima la stinga la coltul cu parcul Izvor
- Da? Puteti repeta, la ce strada?
- Nu stiu cum se numeste strada. Podul Hasdeu, e in zona institutul Cervantez
- Deci la Pod Hasdeu?

Eu eram la volan si nu m-a oprit Politia, as fi vrut sa ma opreasca sa le dau colegul la telefon sa il lamureasca...

Daca era o urgenta cum era?

Spitale

Eu am fost in mai multe spitale cu Vladut si probabil voi mai ajunge in spital cu copii bolnavi care necesita internare. Ce s-a intamplat la Giulesti m-a speriat in mod deosebit pentru ca inseamna ca noi cand ajungem in spitale putem pati multe lucruri din vina cadrelor medicale sau a "sistemului", care pe urma se retrag in casta lor fara sa pateasca mare lucru si fara sa se schimbe ceva. Am nevoie de "sistem" si daca imi e teama ca in loc sa ma ajute ma nenoroceste nu ma mai simt in siguranta. Vreau sa se schimbe asta..

luni, 23 august 2010

Blog cu sfaturi pentru parinti

Am creat un nou blog unde vreau sa pun sfaturile mele pentru mamici. Sfaturi din experienta mea, pe care ele pot sa le urmeze sau nu asa cum cred de cuviinta :)


Exista profesionisti care isi fac meseria in sistemul de sanatate romanesc

http://alteopiniisiganduri.blogspot.com/2010/08/exista-profesionisti-care-isi-fac.html

Maternitatea Giulesti in 2005

Eu am nascut la Giulesti prima data in 2005. Baietelul meu s-a grabit si l-am nascut prematur, cu o luna inainte de termen.

Dupa parerea mea nasterea este o experienta personala inegalabila si nu o poate intuneca nici o amintire neplacuta, nu merita.


Internarea a fost ingrozitoare. Nu vreau sa povestesc. Cateva zile am stat pe tratament poate poate mai sta BB putin, de joi pina duminica, duminica seara a vrut sa vina si gata.

In sala de nasteri erau mai multe mamici care asteptau sa nasca. Asistentele intrau si ieseau, nu se precipita nimeni. O mamica avea o perfuzie si asistentele roiau in jurul ei. "E a domnului profesor", adica are nevoie de atentie speciala. La un moment dat niste asistente au persiflat-o pe o alta mamica "Tu ai fost la baie, ce urat miroase, baia asta nu e pentru mamici, mergi pe hol daca mai ai nevoie!". Pentru cei care nu stiu, baia de pe hol este foarte murdara, acolo intra si internati si vizitatori de toate categoriile sociale si e un cosmar care miroase de la usa. Nu am stat prea mult in sala de nasteri, eu am facut cezariana, am mers pe jos cu liftul pina la etaj si acolo am intrat repede in operatie.

Era seara, m-am trezit din anestezie cu sotul meu linga mine, l-am intrebat daca copilul e bine, mi-a zis ca da asa ca am adormit la loc. Peste un timp a venit un doctor de garda batran care facea turul, pe toate mamicile de acolo le-a intrebat diverse cam in doi peri, uneia i-a spus ca e prea grasa. Era un profesor doctor batran. Inainte sa vina o infirmiera a venit sa ma "aranjeze" spunand ca va veni domnul doctor si sa fac nu stiu ce.

Noaptea m-am trezit din anestezie si nu am mai putut dormi. Doua asistente dormeau in zona, se ridicau la zgomot sau cand au trebuit sa faca un tratament. Eu am stat mult timp sa ma uit la zapada care tocmai cazuse, se vedea in geamul vechi.

Dimineata asistenta cu o infirmiera au facut tratamente si apoi pe fiecare dintre mamici ne-a tinut sa mergem la o chiuveta sa ne spalam. Mi-a fost surprinzator de greu sa merg :) La chiuveta i-am spus asistentei ca vreau sa ma aplec, sa nu ma mai tina, si m-a durut ingrozitor. Aviz viitoarelor mamici :) Pe urma o infirmiera mi-a luat bagajul si a pufnit, ce greu e, daca nu i-am dat nici un ban.

A doua zi sotul meu a venit cu poza lui BB in incubator si cu medicul neonatolog. Am mai stat inca 5 zile in spital, pina BB al meu prematur a inceput sa ia in greutate. Mergeam in fiecare zi la el sa il hranesc, din 3 in 3 ore cand era programul de vizite, nu si noaptea.

Doctorul neonatolog si-a facut timp sa imi raspunda la intrebari, incepeam sa invat sa il ingrijesc pe BB. Mi-au placut mult doctorii neonatologi si doctorul meu, si mi-a placut de asistenta sefa de la mamici.

La sectia de terapie intensiva era si fetita doamnei Iliescu, mama la 70 de ani. Ea era acolo de mai mult timp. Nu mai statea in incubator, asistentele se plangeau ca domnul profesor o tine acolo sa nu i se intample nimic desi trebuia sa plece de mult acasa. Intr-o zi fetita plangea rau, una din asistente (erau doua) ii spune celeilalte sa mearga sa o intoarca pentru ca daca trece cineva si o aude plangind s-ar putea sa aiba probleme.

Intr-una din zile am gasit pe Vladut cu un bandaj la ochi, pus la lampa pentru ca avea icter. Isi deplasase bandajul de la ochi si putea deschide un ochi. Am chemat imediat asistenta si i-a pus bandajul la loc, dupa ce a spus ca nu e nimic.

Am dus noi tot: pampersi, creme, tot ce avea BB nevoie. Hainute i-au pus din maternitate cit a stat in incubator.

Erau multi copilasi prematuri acolo, vreo doi erau foarte micuti, imi era teama sa ma uit la ei. Era unul intr-un incubator care tiuia des, semn ca se intimpla ceva rau cu bebelusul, moment in care veneau multe asistente si doctori sa vada ce i s-a intimplat. Tot cind eram acolo a venit alt bebelus nou nascut care a fost pus putin la oxigen, maare fata de al meu.

In 2005 saloanele pentru femei erau pentru 20-30 de persoane, separate cu sticla, era incontinuu galagie - inclusiv noaptea cand mamicile mergeau la alaptat. Baia era pe hol, am povestit mai sus. Mergeam cu sticla de spirt si vata, daca mergeam acum si peste 15 minute era ca si cum nu am fost. Am vrut rezerva dar nu era nici una libera.

Vineri dimineata urma sa plecam. Cind am ajuns baietelul meu urla ca din gura de sarpe, nu l-au hranit pentru ca urma sa plece. L-am hranit, asistenta l-a imbracat (puteam si eu dar nu m-a lasat) si s-a apucat sa imi dea sfaturi si mi-a dat si cartea de vizita, in caz ca aveam nevoie de ea acasa.

Am plecat si am uitat. Acum cu ocazia tragediei imi aduc aminte.

joi, 19 august 2010

Tragedia de la Giulesti

Eu inca nu mi-am revenit din soc dupa ce s-a intamplat. Vladut a stat cateva zile acolo unde acum a ars. Ii cunosc pe unii din doctorii despre care se vorbeste acum. Ma gandesc destul de mult la bebelusii care nu au putut face nimic sa se apere. Ce nemernici toti cei care au facut posibil asa ceva!

Deprimarea mea vine si din faptul ca nu stiu ce as putea eu sa fac ca sa nu se mai intimple asa ceva, cel mai evident semn al neputiintei. Ce as putea eu sa fac?

marți, 17 august 2010

"Facem si refacem lumea din bucati"

"Facem si refacem lumea din bucati" este un citat din Petre Tutea. Oamenii percep realitatea diferit, o adapteaza la felul lor de a fi si de a gandi. "Experienta unui om este cea pe care nu o intelege nimeni", tot Petre Tutea. Daca un singur om experimenteaza un anumit lucru, nimeni nu il intelege.

Este un lucru evident mai ales in felul cum ii judecam pe ceilalti. Ne explicam gesturile lor ca si cum le-am fi facut noi.

Si tocmai pentru ca avem perceptia relativa asupra a ce se intimpla, ea se schimba la fiecare informatie sau schimbare care intervine in exterior. Care ne face sa refacem rationamentele si sa adaptam din nou realitatea la ceva care ne este accesibil, pe care il putem intelege. Sa refacem lumea noastra subiectiva in care avem un loc pe care il intelegem si care ne convine cat de cat.

Cata vreme asta este posibil noi traim intr-un fel de armonie cu lumea inconjuratoare. Avem loc pentru fericirea noastra de zi cu zi.

Dar cand totul este de neinteles nu ne mai potrivim cu lumea in care traim si asta provoaca drame si nefericire. Daca nici nu se prevede o schimbare in evenimente se instaleaza depresia.

In ultimul timp nu prea se mai potrivesc bucatile din realitatea mea, ma lupt cu greu sa le potrivesc la loc. Se intimpla mai multe lucruri pe care nu le mai inteleg.

Bebelusi morti dupa explozia de la maternitatea Giulesti

De cate ori vorbeste cineva despre accidentul de ieri sau citesc ceva, ma ingrozesc. De imensitatea tragediei parintilor si a copiilor. Scenariul din mintea mea este apocaliptic: copiii au fost arsi si asfinxiati in explozie, nu aveau nici o sansa. Asistentii si medicii nu erau prin zona. Mamicile internate un etaj mai jos nu stiau ce se intimpla, banuiesc ca mult timp dupa accident au aflat daca copiii lor au patit ceva sau nu. Iar drama parintilor celor 11 copii este fara margini.

Eu am nascut la maternitatea Giulesti si stiu cum este acolo. Acolo au fost salvati o multime de copii nascuti prematur. Asa ceva nu ar fi trebuit sa se intimple, este inacceptabil.

luni, 16 august 2010

Timpul petrecut impreuna

Observ cu putina tristete ca pe masura ce Vladut creste petrecem tot mai putin timp impreuna. El are programul lui, pasiunile lui cu care isi umple timpul.

Poate tristetea mea vine din faptul ca realizez ca acum are mult mai putina nevoie de mine, se descurca prea bine singur :)

Imi e si dor de el.

Sigur ca petrecem din ce in ce mai putin timp impreuna. Important este sa fie timp de buna calitate.

vineri, 13 august 2010

In vacanta la bunici

Vladut e in continuare la mama. Azi am vorbit cu el la telefon

- Ce faci?
- Ma uit la desene
- La ce desene te uiti, pe Minimax sau pe Cartoon Network?
- De ce te intereseaza pe tine la ce canal ma uit eu?

El stie ca eu vreau sa nu se uite pe Cartoon Network

Face numai ce vrea el la mama. WE-ul viitor mergem dupa el.

joi, 12 august 2010

Lupta cu autoritatile - 3

Azi m-au sunat de la Protectia Copilului Sector 3 ca au fost pe teren dar nu au vazut pe nimeni, si pentru ca sunt multi caini nu s-au putut apropia prea mult de cocioabe. Sa ii sun cand vad pe cineva sa vina imediat, programul este de la 9 la 16:30.

Din pacate eu sunt la servici in perioada asta iar oamenii aia se strang seara. De cateva zile nici nu am mai vazut copilul.

Dar sper sa apara, sa aflu si eu si sa ii sun imediat.

marți, 10 august 2010

Lupta cu autoritatile - 2

Intr-o zi pe la 9 seara vecinii nostri aurolaci tipau nestingheriti, chiar cand eu ma chinuiam sa o culc pe Monica. Cainii latrau si ei la unison. Am sunat la 112, am convins operatorul ca am o problema urgenta numai ca dispacerul de la politie m-a repezit scurt. Eu nu stiu ca orele de liniste publica incep la 22, de ce sun eu la ora 21?

Nu eram pregatita dar acum m-am pregatit. Data viitoare daca mai face asa il intreb si eu pe el cu cine tine, cu mine care vreau doar sa imi culc copilul sau cu nenorocitii beti care fac scandal in strada.

luni, 9 august 2010

Actualitatea din Mara lui Slavici

Eu am citit cartea asta pe vremea când eram la şcoală şi am reţinut morala ei.

Mara este o mamă care se chinuie să işi crească cei doi copii. Fata ei fuge în lume cu iubitul ei, stau ce stau în lume dar se reîntorc. La bătrâneţe fata Marei este la fel ca mama ei, cu aceleaşi preocupări şi cu acelasi tip de viaţă.

Se aplica oricui. Trebuie sa fim mai buni ca acum, ca părinţi dar nu numai, pentru că poate copiii vor semăna cu noi mai mult decât ne-am dori. Nu acum ci peste zeci de ani :)

sâmbătă, 7 august 2010

In ce lume traim 1

Lumea mea mica. De fapt oamenii din ea.

In cartierul comunist in care locuiam inainte exista o crasma care avea permanent clienti. Asta vara era un nene care statea cu un carucior de copil mic si o sticla de bere, il vedeam tot timpul. Un gigi de vreo 20 de ani a ocupat locul de parcare unde parcam 1 an cu o dacie pe care n-o misca, pentru ca "asa vrea el".

In cartierul unde ne-am mutat exista un teren viran unde traiesc vreo 6 aurolaci, care se inmultesc. Au zeci de caini si un copil de 2 ani. Autoritatile rezista bine la reclamatiile contra cainilor care sunt in permanenta in strada - adica nu le pasa si nu au reusit sa ii stringa nici dupa ce au venit de vreo 2 ori numai de cand ne-am mutat.
In parc multe mamici si multi parinti ca si noi si multi copii de scoala si bunici si bone.

La servici am parcare subterana si mi-au zgiriat unii masina in parcare pentru ca la inceput nu gaseam loc in zonele rezervate companiei.

Am un consultant personal la o banca, stie cum ma cheama si ma intreaba de familia mea.

vineri, 6 august 2010

Inflatia de informatie

Exista atit de multa informatie, in cea mai mare parte contradictorie, ca nu mai stiu ce sa cred. De exemplu unii scriu cu multe argumente ca apa plata e foarte buna, altii ca o apa plata e mai buna decit alta, altii ca nu e buna pentru ca mor pestii daca ii pui in apa plata. Eu nu sint in domeniu, pe cine sa cred? Cum pot sa iau eu cele mai bune decizii? In "lumea" de acum multi vor sa manipuleze, sa te faca sa crezi ceva ca sa cistige ei bani, de exemplu. Dar daca toate afirmatiile sint manipulatoare, inseamna ca dintre ele alegi una care automat manipuleaza, de unde stii daca e cea mai buna pentru tine?


Singura informatie de valoare este cea data de specialisti.. Rara si scumpa in lumea asta in care orice este contestat de cineva, inclusiv specialistii


Am inceput sa am mai multa incredere in informatia scrisa, daca editurile sunt de prestigiu. Trebuie sa cred in ceva :)

joi, 5 august 2010

Dialog despre valori

Am citit un interviu cu Djuvara in care spunea ca tinerii de azi nu mai au valori. Eu as spune ca are dreptate, dar inainte care erau valorile care nu mai sint acum, care sunt valorile pe care trebuie sa le aiba tinerii de azi?

Valorile la care pot eu sa ma gindesc sint urmatoarele: sa fii om integru, tolerant, sa respecti opiniile altor oameni, sa ii respecti pe ei, sa ii ajuti. Sa iubesti familia, copiii, parintii. Sa fii profesionist, respectat la servici. Sa vrei sa citesti, sa te perfectionezi, sa inveti cit mai multe, sa intelegi cit mai multe, sa iei deciziile potrivite pentru tine si familia ta. Sa fii credincios si sa respecti valorile religiei - sa nu furi, sa nu inseli, etc. Sint convinsa ca mai sint si altele, nu imi vin acum in minte, ma mai gandesc si mai scriu.

miercuri, 4 august 2010

Lupta cu autoritatile - episodul 1

Noi ne-am mutat langa statia de metrou Mihai Bravu. In fata blocului e un teren viran pe care s-au "asezat" mai multi oameni fara adapost. Printre ei un copil. Inconjurati de zeci de caini si de multa mizerie, traiesc in cocioabe improvizate.

Am sunat la Administraţia pentru Supravegherea Câinilor fără Stăpân de mai multe ori. Mi-au spus că au trimis echipaje în zonă de multe ori, că sunt la curent cu mulţimea de câini din zonă. Dar deşi au trimis echipaje nu au ridicat toţi câinii nesterilizaţi şi nu au rezolvat problema mulţimii mari de câini care se găsesc în stradă.

Azi am incercat sa sun la Protectia Copilului Sector 3. Am sunat de vreo 4 ori, nu a raspuns nimeni in afara de robot. Am gasit pe Internet Autoritatea Nationala pentru Protectia Familiei si Drepturilor Copilului, am sunat si mi-au zis ca anunta ei la Protectia Copilului Sector 3, dar asta inainte sa ma intrebe care este adresa exacta. Cica sunt o autoritate care s-a desfiintat si asteapta sa se restructureze. Am propus sa le dau numarul de telefon si sa ma anunte daca au sunat si daca au sa trimita asistenti pe teren, nu au vrut, m-au asigurat ca ma vor trece in registru si vor face ei anuntul.

Deci trebuie sa mai insist la Protectia Copilului.

Copilul pe care l-am vazut are 2 ani dar nu merge, este foarte slab si cred subdezvoltat pentru varsta lui, ori are un handicap ori e subnutrit.

marți, 3 august 2010

Ziua lui tati

Duminica a fost ziua lui tati. El a fost la servici, noi am petrecut desfacind cutii si asteptindu-l.