sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Cozile in comunism

Am o singura amintire despre cozile din orasul meu. Eram mai mare, cred ca eram la liceu, era iarna, se intunecase de curand. Vecinile au anuntat din gura in gura ca s-a bagat salam. Mama a inceput sa se precipite si cum noi copiii tot nu aveam ce face ne-a trimis sa ne asezam la coada. Coada iesise de mult din magazin, oamenii stateau zgribuliti afara, coada s-a marit perpendicular pe "bulevardul" de promenada al orasului. Lumea trecea pe acolo, vedea coada, intreba ce se da si in loc sa continue drumul se oprea la coada. Cei norocosi nu erau singuri si isi trimiteau pe celalalt din familie sa anunte toata familia sa vina la coada, sa se schimbe. Cei si mai norocosi isi lasau rand un cunoscut si mergeau sa anunte ei insisi.

Dupa un timp au ajuns si ai mei la coada, calculau sansele sa ajunga sa cumpere ceva, sansele pareau suficient de mari pentru ca am ramas la coada, ne-am schimbat intre noi.

Pur si simplu am uitat daca am cumparat atunci salam. Cred ca din cauza ca era cel mai putin important lucru care s-a intamplat atunci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu