miercuri, 29 decembrie 2010

Scoala era obligatorie

In scoala generala aveam un coleg care nu prea venea la scoala. Intr-o dupa amiaza diriginta noastra m-a rugat pe mine si pe inca o colega sa mergem cu ea la el acasa sa il intrebam de ce nu vine la scoala si sa il convingem sa vina la scoala. Pentru ca pe vremea aia scoala era obligatorie.

Ocazional ajungea in clasa noastra si cate un elev care a ramas corigent. Statea in ultima banca si era exclus dintre ceilalti, pentru ca era mai mare si pentru ca era corigent. Asta il facea sa fie destul de rau, de multe ori repetau de mai multe ori clasa.

Toamna era o sesiune pentru corigenti, mergeau la scoala sa dea teste ca sa treaca clasa. Comunismul era revolutia catre o societate multilateral dezvoltata care nu era compatibila cu elevii repetenti. Profesorii faceau tot posibilul ca toti elevii sa treaca clasa.

Oameni buni - Oana Pellea la TEDxBucharest

marți, 28 decembrie 2010

Ora de dirigentie

La ora de dirigentie diriginta noastra ne intreba rapid ce se mai intampla, vorbeam despre cei care nu veneau la scoala iar restul timpului trebuia sa decupam poze cu Tovarasul si Tovarasa din Scanteia si sa le lipim intr-un caiet. Se numea caietul de dirigentie.

Altu

Monica vorbeste

-Maaaaami
- ute, ute!
- ata, aia, altu
- Alioo
- Tati
- Miio!

- Taati ute cau!
- Maaami ute tate!

Cand vin de la servici vin amandoi in fuga si cer in brate, ii iau pe amandoi in brate ca altfel sunt gelosi.

luni, 27 decembrie 2010

Libertatea

Libertatea e ca ciocolata, trebuie sa nu o ai ca sa iti dai seama ce inseamna.

Exista o multime de prelegeri filozofice despre libertate. A fost o preocupare constanta in toate timpurile.

Noi acum suntem liberi sa circulam in Europa, suntem liberi sa citim orice, putem gandi liber - fara cenzura impusa - si ne putem exprima liber.

Libertatea este ingradita doar le legile care se aplica - si care nu sunt facute pentru a ingradi libertatea ci pentru a ne proteja de raufacatori. Nu suntem liberi sa incalcam legile dar ingradirea aceasta e un lucru bun.

Libertatea se asociaza cu responsabilitatea. Responsabilitatea este cea care face din omul liber sa o foloseasca cum se cuvine, in scopul evolutiei - a lui si a celor ca el. Responsabilizarea face oamenii constienti de acest lucru - libertatea nu inseamna sa faca orice - si ii face sa se bucure de libertatea pe care o au.

Cred ca in acest moment se redefineste libertatea in contextul comunicarii aparent nelimitate pe Internet. Unii folosesc internetul pentru acte criminale. Exista acum notiunea de "anonim pe internet" care sub protectia anonimatului scrie orice nesimtindu-se responsabil pentru ca are impresia ca nu poate fi responsabilizat. Este o impresie falsa, orice anonim lasa urme, IP-ul este o urma si el poate fi gasit pana la urma.

Anonimatul distorsioneaza notiunea de libertate filosofica legata de responsabilitate si constrangeri datorita falsei impresii ca este perfect. Nu exista anonimat perfect, va trece un timp si multi vor suferi consecintele normale iar impresia va fi schimbata.

Anonimii pe internet pot sa realizeze ca au o libertate de exprimare pe care o pot folosi cu nume propriu pentru a se face cunoscuti si remarcati in loc sa scrie anonim lucruri pe care altfel le-ar fi rusine sa le spuna. Libertatea e un lucru frumos daca nu e prost inteleasa. Au murit tineri la Revolutie pentru ca nu exista inainte de decembrie 1989.

vineri, 24 decembrie 2010

Voi il cunoasteti pe Mos Craciun?

- Mami, voi il cunoasteti pe Mos Craciun?
- De ce intrebi asta?
- Pentru ca el ne-a adus cadouri numai noua!
- Nu, mami, el a adus cadouri numai pentru noi pentru ca a venit la noi. Cand merge la alti copii duce cadouri numai pentru ei! El ne cunoaste pe noi, nu noi il cunoastem pe el!

- Mami, Mos Craciun era tanar si si-a lipit barba!
- Da? Chiar asa? Dar nu a baut apa, putea cu barba lipita?
- Eu nu am vazut cand a baut apa. A baut apa?

Vladut e banuitor, a umblat toata ziua dupa mine, a acceptat suspect de usor sa nu intre intr-una din camere unde umblam eu. Avea asteptari mari, stie ca noi suntem complici. Dar nu a recunoscut pe Mos Craciun, a fost Mos Craciun si anul asta. Mai vedem la anu' :)

Sarbatori fericite copiilor, parintilor si celor care nu sunt parinti! :)

Merry Christmas

Banii sau viata

Am auzit asta intr-o poveste. Dar ce multe conotatii are.

Un hot vrea sa fure si te ameninta: banii sau viata!

Oricine in viata activa lucreaza pentru a se intretine, pentru bani. Dupa ce se termina munca se intoarce la viata lui. Viata personala nu are prea mult loc in timpul lucrului pentru bani. Ori bani ori viata.

Daca trebuie sa lucrezi mai mult pentru mai multi bani sau vrei sa o faci, este in detrimentul familiei.

Ori banii ori viata. Una din doua.

joi, 23 decembrie 2010

Oameni buni - Nichita Stanescu

Homo homini lupus

Este perioada anului in care se fac bilanturi si planuri pentru anii viitori. Eu nu tin niciodata minte ce dorinte imi pun la inceput de an, nu pot chiar sa trag linie si sa spun daca se realizeaza sau nu. Dar fiind perioada de bilanturi ma gandesc si eu mai mult la asta.

Am citit aici ca anul viitor va fi mult mai rau, chiar ca ne apropiem de dezastru. Este foarte posibil.

Pe fondul asta de pesimism am si eu tendinta sa cred ca o constatare veche dar amara e foarte valabila. Homo homini lupus

--- ca să gândeşti tu însuţi

Mi-am amintit azi un citat care imi place

Deschide cartea, ca să înveţi ce au gândit alţii; închide cartea, ca să gândeşti tu însuţi
de Heyde

Dupa 21 de ani

In decembrie '89 pe vremea asta era frig, stateam lipiti de televizor si avem sperante mari, ascultam cum mor oameni in Bucuresti pe strazi. Imaginea mea despre evenimentele de atunci este de frig, saracie si multa speranta ca cele doua si toate relele se vor termina definitiv.

Acum dupa 21 de ani lucrurile s-au schimbat radical. Nu neaparat conform asteptarilor. Dar nu s-au schimbat in rau.


Iar asta se datoreaza in primul rand celor care au avut curajul sa iasa in strada atunci. Si celor care au murit atunci. Nu au murit in nici un caz degeaba si noi le datoram enorm.

Remember

miercuri, 22 decembrie 2010

Oameni buni - Octavian Paler

Europa Libera

In ultima perioada de dinaintea caderii comunismului ascultam Europa Libera. Aveam un radio vechi, cu tranzistori, era pus la loc de cinste si mergea incontinuu. Nu prea tare, sa nu auda vecinii. Desi stiam ca si vecinii asculta, din cand in cand auzeam melodia de generic.

Erau zilnic capitole din cartea Orizonturi Rosii a lui Pacepa. Asa am aflat de luxul exorbitant in care traiau Ceausestii in comparatie cu mizeria si intunericul in care traiam noi. Asa am aflat ca Ceausescu purta un costum pe zi, seara il incinera, ca doamna avea multe blanuri. Ca la New York au aruncat cu oua si rosii in ei.

Cred ca Europa Libera a avut un efect consistent in revolta populara. Lucrurile nemaiauzite care se auzeau la radio erau revoltatoare si stimulau imaginatia pentru ce e mai rau. In comparatie cu cenusiul cotidian.

Cine a tras in oameni la Revolutie

Inca se mai cauta teroristii de la Revolutie. Inseamna ca fostii nomenclaturisti sunt in functii importante in continuare, nu ii poate convinge nimeni sa scape informatii despre teroristi.

Sau, si mai probabil, teroristii nu au existat, oameni din armata si militie au tras din excesul de zel al comandantilor lor, din prostia comandantilor lor (vezi evenimentele de la Otopeni) sau din initiativa purtatorilor de arme in degringolada generala. Sau au fost securisti care au primit arme si s-au folosit de ele.

Este trist si in acelasi timp fascinant cum s-a reusit dezumanizarea si ura fata de semeni in timpul Comunismului. Eu cred ca inca nu am scapat de consecinte, parerea mea e ca asta e cauza pentru care societatea romaneasca e atat de divizata si dependenta de sistem.

marți, 21 decembrie 2010

Apel umanitar - ajutor pentru copiii cu autism

Donati 2 euro la 877 pentru infiintarea unui centru pentru copiii cu autism. Sau depuneti in conturile:

RO16 RNCB 0075 0352 1615 0001 pentru donatii in RON
RO59 RNCB 0075 0352 1615 0003 pentru donatii in EURO

Este nevoie de 60.000 de euro care ar face diferenta pentru terapia a multor copiii care in acest moment nu au nici o sansa de recuperare.

Am preluat apelul de la Maria Coman. Mai multe detalii pe www.autismromania.ro

Jingle bells

- Jingle bells, jingle bells, jingle all the way
Nanana in a one horse open sleigh

- Mami, mai bine canti corect
- Pai nu conteaza ca e in engleza!

Romania lui Petre Tutea

21 de ani de la Revolutie

Azi se fac 21 de ani de la meeting-ul la care Ceausescu a fost huiduit.

Am citit un titlu, ca au trecut degeaba. Nu e adevarat. In 21 de ani s-au schimbat o multime de lucruri. Cel mai importanta este faptul ca acum putem merge oriunde iar copiii nostri pot face scoala oriunde in alta parte.

Si mai sunt o multime care s-au schimbat. In nici un caz nu au trecut degeaba!

Revolutia de la Cugir

Am gasit aici relatarea evenimentelor de la Cugir cu nume. Confirma ce stiu eu despre revoluta din Cugir, desi eu mi-am amintit cu atat de multe amanunte.

Demonstrantii au incercat sa intre in sediul Militiei pentru a elibera "arestatii", insa nu au reusit datorita faptului ca lucratorii postului au blocat usa de la intrare. In aceasta situatie, un grup de tineri, printre care MOSULET GELU, 23 ani, muncitor; CHINEJA CRISTIAN-DORU, tigan (zis Tarzan) si LACUSTA IOAN, muncitor la UM Cugir II, a spart usa cu ajutorul unei banci aflate in fata cladirii. In acelasi timp, un alt grup de demonstranti a rasturnat masina Militiei (un ARO 10), incendiindu-l.

Este momentul in care fostul comandant al Militiei, lt. maj. POP VALENTIN, a tras cu pistolul mitraliera o rafala de avertisment, lucru care a incitat si mai mult multimea aflata deja intr- o stare de surescitare, alimentata si de consumul de bauturi alcoolice. Unii dintre demonstranti aprovizionau continuu cu bauturi alcoolice pe cei aflati de fata, sticlele goale fiind transformate in "cocteiluri Molotov".



Nerezistand focului si fumului din interior, precum si datorita presiunii psihologice, unele cadre de militie au incercat sa paraseasca sediul sarind pe geamuri. Au fost prinsi de demonstranti, loviti, maltratati si deposedati de arme.

In asemenea imprejurari si-au pierdut viata comandantul Militiei, lt. maj. POP VALENTIN si plt. STAICU ILIE, ale caror cadavre au fost incendiate si profanate. Cei doi au fost ucisi de catre SEVERA DUMITRU, nascut in anul 1957, lacatus la UM Cugir, CARICA ADRIAN-GHEORGHE, nascut in anul 1971, fara ocupatie si POPA ALEXANDRU, nascut in 1953 (s- a sinucis in 1993), toti avand domiciliul la acea data in Cugir.

Cadavrele au fost profanate de catre POPA ALEXADRU, NICHIFOR IOAN- MIRCEA, nascut in 1937, domiciliat in Cugir si COPOS GHEORGHE- CONSTANTIN, nascut la 18.11.1958, domiciliat in Cugir, str. Rozelor nr. 19, apt. 15.



Au fost semnalate mai multe persoane care , profitand de situatia creata, au sustras arme din sediul Militiei, fiind identificati urmatorii: DAMIAN NICOLAE, domiciliat in Cugir; COTOR VASILE (zis TITU), domiciliat in Cugir; MANEA MIRCEA, domiciliat in Cugir, str. Tineretului nr. 12, apt 141; VIZITEU MARIUS-GEORGEL, nascut la 09,12.1967, domiciliat in Cugir, str. Tineretului nr. 12, apt. 141; GAVRILA IOAN, nascut la 13.11.1970, domiciliat in Cugir, str. Al. Sahia nr. 13,apt 8; SANTEA NICOLAE, nascut in anul 1958, domiciliat in Cugir, str. Victoriei nr 3.

Numitul SANTEA NICOLAE, dupa ce a sustras un pistol mitraliera, a deschis focul asupra sediului.

In jurul orei 20,30, cladirea Militiei a fost cuprinsa de flacari si nesesizandu-se nici o miscare din interior, demonstrantii au considerat asediul incheiat si s-au indreptat spre Consiliul Popular, incendiindu- l si pe acesta.

Actiunile in forta au continuat, in aceeasi noapte, cu spargerea librariei si arderea unor carti, precum si cu devastarea locuintelor primarului orasului , MUNTEANU GHEORGHE, directorului ICSM, IONESCU DAN si ale unor cadre de militie - SINCELEAN CONSTANTIN, MEZEI DORIN, DIACONU GHEORRGHE SI CIMPEANU MIRCEA.

Salata gatita de Vladut

Vladut a gatit intr-o seara dupa o reteta dintr-o revista. Am cumparat special rosii mici in acest scop.



Ghici daca a si mancat salata pregatita?

luni, 20 decembrie 2010

Oameni buni - Mircea Eliade

Libertatea anonimilor pe Internet

Am citit recent un articol despre anonimatul pe internet. Imi pare rau ca nu mai gasesc link-ul. Niste adolescenti sustineau ca daca nu ar fi anonimi nu s-ar mai simti atat de liberi in a-si exprima opiniile pe Internet. Ca s-ar simti ingraditi.

De ce oare?

Afirmatii de genul asta au sens numai intr-un regim opresiv. Atunci cand cei care sustin ceva impotriva regimului represiv isi risca viata si familia dar o fac ca forma de protest. Nu este cazul acum.

Cred ca motivul este in general pentru ca nu vor sa isi asume afirmatiile pe care le fac sub anonimat. Se rusineaza cu ele, dar in acelasi timp vor sa le faca, probabil le da senzatia ca fac cine stie ce. Nu inteleg ca libertatea nu inseamna sa faci orice prostie fara sa raspunzi pentru ea. Este ceva mult mai mult si mai subtil.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Queen

Ceausescu in vizita la Cugir

Ceausescu a venit la un moment dat in vizita la Cugir. Noi stateam atunci intr-un bloc in apropierea intrarii in oras - singura intrare in oras, Cugir nu se poate parasi decat pe unde intri in oras :)

Drumul a fost impodobit cu steaguri si toata lumea astepta cu infrigurare la marginea drumului.

O prietena de familie avea onoarea ca fetita ei sa fie aleasa sa dea florile Ceausestilor, intr-un grup de copii. Le-au facut analize inainte, era foarte mandra, si noi la fel de vreme ce eram prieteni de familie. Eu si sora mea nici macar nu participam la ceremonie.

Ceausescu a venit cu elicopterul, a aterizat pe stadionul din oras, cred ca a stat maxim o ora.

La cofetarie pe vremea comunismului

Cofetariile erau locurile mele preferate. Gaseam prajituri, bomboane si guma.

Cofetaria era locul de intalnire al mamicilor cu copii, sa se laude ce au mai facut copiii la scoala. Era o alternativa placuta la baruri.

Mancam prajituri si asta era o ocazie sa cumparam si Cico. Cico era bautura racoritoare comunista, nu aveam de ales asa ca ne placea oricum.

Bomboane de ciocolata nu existau, doar bomboane cu fructe, varsate. Cumparam bomboane de 1 leu si mancam pana ma durea limba.

Am amintiri foarte placute din cofetarii.

Viitorul comunicarii este pe Internet?

Este un subict care ma preocupa. Copiii nostri cum vor comunica - prin internet, prin retele sociale, sau se vor duce in vizita la prieteni si vor primi vizita prietenilor?

Eu cred ca sunt doua directii divergente.

Dintre ele Internetul apare sa vrea sa se impuna agresiv pe toate canalele. Nu esti cool daca nu ai fani, daca nu scrii ce iti trece prin cap in orice moment si nu sunt altii on line care sa asculte si sa raspunda cu "wow, cool!". La televizor esti invitat sa devii fan pe Facebook, vedetele concureaza pe Internet. Partea intunecata este ca Internetul ascunde o multime de personaje cu intentii obscure, care inseala creduli, si site-uri obscure cu care copiii nu ar trebui sa interactioneze niciodata.

Pe de alta parte peste tot dam de sfaturi de a reduce timpul petrecut la calculator si a-l inlocui cu plimbari in parcuri.

Dupa parerea mea Internetul da o impresie falsa de socializare. Socializarea pe Internet nu este reala, discursul celor cu care vorbesti pe Internet nu este neaparat cel care ar avea loc in lumea reala. Persoanele cu care vorbesti pe Internet nu sunt neaparat cum par sa fie. Nu ar exista atatea calomnii daca nu s-ar profita de anonimatul de pe Intenet.

Internetul este in primul rand o sursa fabuloasa de informatie. Desi informatia de pe Internet este de suficient de multe ori indoielnica.

Dar comunicarea ar trebui sa nu se limiteze la ce poate oferi Internetul. Un prieten real e mai important decat o mie de fani necunoscuti pe orice retea de socializare iar experienta unei prietenii in lumea reala nu se compara cu nimic in lumea virtuala.

Serbare - 2

vineri, 17 decembrie 2010

Serbare

Noi am avut ieri serbare la gradinita. Vladut a fost racit cobza si il pazeam cu batista, Monica a plans cand l-a vazut pe Mos Craciun si incepea sa planga de cate ori se apropia mosul prea mult de ea.

Seara acasa am descoperit insa ceva formidabil: ce putin scandal e cand au amandoi aceeasi jucarie.

miercuri, 15 decembrie 2010

In fata blocului - pe vremea comunismului

Noi copiii eram in fiecare zi afara in fata blocului.

Ne prindea seara zbierind din toti rarunchii si permanent era cate un adult care tipa de la geam ceva. Unele mamici isi chemau copiii sa urce acasa iar asta facea tot timpul copiii sa protesteze ca vor sa mai stea. Altii tipau de la geam tare "Plecati de aici, duceti-va in fata blocului vostru, nu se mai poate odihni nimeni de raul vostru". Faptul ca ne trimiteau sa zbieram in fata altui bloc nu le folosea la nimic pentru ca blocurile erau foarte apropiate. Noi stateam intr-un fel de complex de blocuri care aveau o curte interioara, zbieram concomitent in fata a doua blocuri indiferent unde stateam.

Multe s-au schimbat de atunci. De exemplu acum copiii mici nu stau afara nesupravegheati, se joaca in parcuri nu in fata blocului, in zonele cu multe blocuri in fata blocului nici nu mai este loc de joaca fiind ocupat de masini.

marți, 14 decembrie 2010

Securitatea

Securitatea racola pe oricine nu era catalogat dusman al poporului de la inceput. Era o discutie prieteneasca intre cineva "de la partid" si un muncitor/inginer/profesor. Avantajele promise se refereau la avansarea in cariera, la un post "de birou". Se semna un angajament iar cel racolat trebuia sa faca note informative cu o frecventa oarecare despre oricine. Prieteni, rude, vecini.

Multi considerau ca nu e mare lucru, povestesti acolo ceva. Altii erau ambitiosi, scriau multe note informative sa se faca remarcati.

Poate nici nu isi dadeau seama ca nu e normal. Poate nu vroiau sa se gandeasca la victimele lor. Poate stiau foarte bine consecintele dar isi reaminteau propriile obiective.

Eu cred ca numarul foarte mare de informatori au facut ca regimul comunist sa fie atat de drastic in Romania si sa cada atat de tarziu. Si continui sa cred ca are efecte adanci in felul in care se poarta cum oamenii, in rautatea si egoismul actual.

Comunismul

In curand vor incepe comemorarile Revolutiei. M-am hotarat acum ceva timp sa scriu cum era pe vremea comunismului. Pentru ca cei tineri nu stiu, iar cei varstnici au uitat probabil lucrurile rele si se autoiluzioneaza ca daca ar mai fi si acum comunism ar duce-o mai bine.

Se inseala.

luni, 13 decembrie 2010

Fructele pe vremea comunismului

Mi-am amintit recent de cartelele pentru alimente si de ciocolata inainte de '89. Mai fac o mentiune si despre fructe. La aprozare se gaseau fructe autohtone - mere, pepeni - din cand in cand, toate se achizitionau cu coada mare. Vecinele se anuntau intre ele ca a bagat mere la aprozar, masa de femei se concentra spre acel aprozar cat mai rapid posibil incercand sa cumpere cat mai multe fructe.

Noi nu prea aveam nevoie pentru ca aveam bunici si mancam de la ei.

Noi ne doream portocale si banane. Primeam anual vreo 3 portocale pe care le imparteam cu sora mea, de Craciun, primeau toti copiii cata vreme primeau si alocatie. Portocalele astea simbolizau un mare lux si o mare lafaiala.

Eu nu am mancat niciodata banane inainte de 1989.

Ciocolata pe vremea comunismului

Intr-o zi a venit tata cu multa ciocolata Laura cu crema de fructe. Vreo 20 de tablete. Le-a pus in camara si a zis ca putem manca maxim una pe zi.

A fost o sarbatoare pana s-a terminat ciocolata.

De obicei nu eram atat de norocosi. Nu vedeam ciocolata decat o data pe an - cand primea tata de la servici cu ocazia Craciunului. Cu alta ocazie tata a cumparat ciocolata dar acasa a constatat ca era expirata. Asta dupa ce a povestit cum oamenii s-au calcat in picioare sa cumpere.

Aveam o colega la scoala generala care primea ciocolata de la niste rude din strainatate. Imi dadea si mie pentru ca o ajutam la temele de matematica. Avea un gust minunat, era ciocolata chinezeasca mica impachetata in staniol. Nu am mai mancat niciodata in alta perioada a vietii mele asa ciocolata buna, am memoria gustului ei pe creier. Este ciocolata perfecta.

vineri, 10 decembrie 2010

Intunericul in comunism

In fiecare zi se lua curentul. Bineinteles noaptea, cand consumul si nevoia erau mai mari.

Ai mei au rugat o ruda sa le trimita o lapta de petrol din Moldova. Am primit-o cu sticla sparta, a fost mare dezamagire, au mai asteptat o luna dupa alta sticla.

Noi invatam la lampa de petrol.

Mama a cumparat o lampa de spirt si ne incalzea putin mancarea cu ea. Noi - eu si sora mea - credeam ca nimeni nu mai are mancare calda la acea ora in afara de noi, si mama ne incuraja sa credem asta.

Politia comunitara sector 3 prietena

Politia comunitara sector 3 ma invita sa devenim prieteni pe Facebook.

Dilema mea nu e daca vreau sau nu sa devenim prieteni, ci daca are sens sa imi deschid cont pe Facebook pentru atata lucru :)

joi, 9 decembrie 2010

Carti interzise pe vremea comunismului

Multe carti erau interzise pe vremea comunismului. La mine a ajuns la un moment dat una fara coperti, uzata rau, scrisa la persoana intai de un barbat care spunea ca s-a nascut intr-un bordel si era acuzat de o crima. Pe care o infaptuise. Nu era nimic erotic in carte, nu m-a impresionat in nici un fel. Daca nu era interzisa nici nu o citeam :)

Vanzatoarele de la librarie erau persoane foarte importante. Tata avea o doamna pe care o mituia sa ii tina carti. Trecea pe acolo destul de des si doamna ii scotea carti de sub tejghea - romane, altceva decat despre realizarile tovarasilor.

Dupa revolutie s-au vandut cartile din depozite la liber. Tata a fost de dimineata la coada, cand m-am trezit erau pe masa doua vrafuri de aproape 1 metru de carti pe care le cumparase in acea dimineata.

miercuri, 8 decembrie 2010

Cum am mers cu metroul

Noi am hotarat sa mergem cu metroul, sperind sa economisim timp dimineata. Zis si facut.
Eu lucrez la Semanatoarea, gradinita e la Grozavesti.
Am plecat aseara cu masina sa il iau pe Vladut de la gradinita, ne-am intors la Semanatoarea, am lasat masina in parcare la servici si am plecat cu metroul. Am ajuns intr-o ora, cu masina ajungeam cu vreo 15 de minute mai repede. Asta pentru ca Vladut trebuia imbracat cu alti pantaloni grosi, metroul nu a venit imediat, Vladut a vrut sa bage el cartela si sa se joace putin cu barierele si cu scara rulanta.

Azi dimineata am fost pusi pe fapte mari - acum e acum, trebuie sa ajungem in jumatate de ora. Eu ma grabeam, Vladut mergea incet si daca vedea pasari alerga dupa ele, si am mers destul pe jos. La metrou a vrut el sa bage cartela, ne-am dat in scara rulanta, am asteptat si metroul putin. Am ajuns in 45 de minute, cam ca si cu masina (cu masina ajungem mai repede daca nu e aglomerat) si in plus eu m-am simtit obosita rau de efortul de a-l convinge si pe el sa se grabeasca putin (efort inutil pentru ca nu l-am convins) :)

Asa ca maine nu mai repetam experienta. In masina ascultam povesti, doarme daca are chef, nu se grabeste deloc. Mult mai putin stres :)

marți, 7 decembrie 2010

Mihaita - un copil cu nevoi speciale

Mihaita este autist. Urmeaza un tratament care sa ii permita sa se descurce singur dar care costa lunar o multime de bani. Face progrese tot timpul dar este foarte greu. El si parintii lui au nevoie constant de ajutor financiar.

PERSOANA DE CONTACT:OPREA MIHAELA

TELEFON:0741018046

ADRESA:al.solidaritatii,nr.12,bl.iv.5,sc.b,et.4,ap.29,CONSTANTA
cod postal:900294

TITULAR CONT:

MIHAELA OPREA BRD-Sucursala Eliberarii Constanta


in euro :RO21BRDE140SV61227741400
in lei :RO25BRDE140SV61227661400

Cod SWIFT:BRDE ROBU

Avem si cont de pay-pal,pentru persoanele care vor sa faca donatii on-line!
mihaela77oprea@yahoo.com

Cum am petrecut de Mos Nicolae

Ieri mi-am luat liber iar copiii au fost raciti. Ne-am distrat impodobind bradul.

Dupa masa am fost la o petrecere cu Spiridusii Mosului in care ei au luat informatii despre cat de cuminti sunt copiii. Vladut este foarte cuminte, participa cu placere la absolut toate activitatile si se joaca frumos cu toti copiii.

Seara am trecut prin centru sa vedem decoratiunile de Craciun, am intrat frumos in ambuteiaj. Pe Vladut nu l-au interesat pentru ca a descoperit ca ii place sa faca scaderi la laptop-ul personal. Iar Monica a adormit tot timpul.

Dupa ce am ajuns acasa Vladut a plecat cu tati sa cumpere paine si lapte, Monica s-a trezit si nu a mai vrut sa doarma pana la 12 si jumatate.

Suntem pregatiti pentru Mos Craciun :)

luni, 6 decembrie 2010

Ratiile de alimente - pe vremea comunismului

Noi aveam o cartela pentru paine si o cartela pentru alte alimente, care erau lunare. Care mentionau ce ratie aveam dreptul sa cumparam, in functie de numarul de membri ai familiei - noi eram patru.

Aveam dreptul la o paine mare de 1 kg. In fiecare zi mergeam la magazinele de paine inca dinainte sa se deschida, ne asezam la coada. Cand se deschidea magazinul toata lumea se bulucea inautru. Mi s-a intamplat sa ma striveasca unii in buluceala generala. Asta din cauza ca painea nu era pentru toata lumea, se termina, daca nu erai de la inceput se putea sa nu poti cumpara ratia in ziua respectiva. Dupa ce cumparam painea vanzatoarea bifa pe cartela pentru ziua curenta. Sa nu cumva sa cumparam paine si din alta parte.

La celelalte alimente situatia era similara. Aflam de la vecine vigilente ca s-a bagat zahar si ulei, daca vecina era prietena ne tinea si noua randul, ajungeam prompt la coada sperand ca zaharul si uleiul sa nu se termine pana ajungem noi sa cumparam. Pentru ca se putea termina, de mai multe ori se termina chiar inainte sa ajungem noi sa cumparam. Atunci sa vezi protestele oamenilor, dadeau vina pe ultimul care a cumparat tot ce avea pe cartela si nu a mai lasat si la altii.

Legenda lui Mos Nicolae

De pe blog-ul Vacii Verzi, de la Carmen: Legenda lui Mos Nicolae

duminică, 5 decembrie 2010

Televizorul in comunism

Programul de televizor era cam de 2 ore. Din cele 2 ore timpul leului era alocat tovarasilor Ceausescu si luptei lor impotriva imperialismului si pentru dezvoltarea societatii comuniste multilateral dezvoltate.

Luni era serial de televiziune, cam 45 de minute. De exemplu Copiii Capitanului Grant, dupa Jules Verne. Mie nu mi-a placut Jules Verne dar filmul era nemaipomenit, asteptam o saptamana sa vedem.

In fiecare zi erau 10 minute cu Mihaela, pe care le asteptam cu mare nerabdare.



Eu stateam treaza toata noaptea de Revelion sa vad momentele de revista (care se intindeau pe mai multe episoade), muzica internationala (tot mai multe episoade) si momentele vesele cu personaje. Distractie adevarata.

Exista Dumnezeu?

Bineinteles. Este o evidenta care nu are nevoie de argumentatie.

Fiecare zi ca si cum ar fi ultima

Bunicii mei au murit in 1999, am fost si sunt in continuare neconsolata pentru ca am iubit-o pe bunica mea foarte mult. Mult timp am pus vina pe oameni, pe urma pe Dumnezeu.

In ultimele luni ma gandesc foarte mult la moarte. Fac constatari plate - ca toti oamenii mor, ca nu se mai intoarce timpul, ca va fi un timp cand noi nu vom mai fi, exista viata dupa moarte, daca exista pentru oameni trebuie sa existe si pentru animale altfel nu exista nimic.

Timpul nu se mai intoarce, ii tin mereu pe ai mei in brate tocmai pentru ca vreau sa profit cat mai mult de timpul de acum. Cu constiinta ca nu va mai fi la fel.

Pe vremea cand am citit eu prima oara ca trebuie sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima am considerat-o ca pe o alta platitudine. Dar nu este. As nuanta putin - nu trebuie sa traiesti ca si cum ar fi ultima zi, ci cu constiinta corecta ca totul este efemer si din acest motiv foarte important.

Cred ca orice om acumuleaza informatii in perioada scolii, pe urma experienta de viata pe care le intelege cu adevarat cand realizeaza ca va muri si ca toti cei din jur vor muri. Este la fel de important ce se intampla dupa asta.

joi, 2 decembrie 2010

Mos Nicolae

- Mami, eu stiu cine e Mos Nicolae chiar daca nu il vad
- Da? Cine e?
- E sotia lui Mos Craciun!

miercuri, 1 decembrie 2010

Ziua nationala

In alte tari ziua nationala e un prilej de sarbatoare nationala. Se fac parade care se lasa cu focuri de artificii. Toata lumea e vesela si mananca vata de zahar. Rad impreuna, se distreaza impreuna. Am primit la servici urari de La multi ani de la colegi straini din strainatate.

La noi ziua nationala e iarna, azi a fost chiar o vreme imposibila. Cine a planuit sa participe la parada militara a renuntat, pe buna dreptate.

Iar pe bloguri multa lume spune ca iubeste numai bucata lui de Romania, prietenii, apropiatii si pe oamenii pe care ii admira. Eu sunt de acord cu ei.

Dar ma gandesc cu parere de rau cat de divizati suntem, cat de rai/neplacuti sunt unii dintre noi si ma intreb de ce am ajuns asa. Nu am gasit nici un raspuns. Este totusi pacat.

Eu vreau sa schimb lumea asta urata in care traim. Nu pentru noi neaparat, ci pentru copiii nostri.