duminică, 5 decembrie 2010

Fiecare zi ca si cum ar fi ultima

Bunicii mei au murit in 1999, am fost si sunt in continuare neconsolata pentru ca am iubit-o pe bunica mea foarte mult. Mult timp am pus vina pe oameni, pe urma pe Dumnezeu.

In ultimele luni ma gandesc foarte mult la moarte. Fac constatari plate - ca toti oamenii mor, ca nu se mai intoarce timpul, ca va fi un timp cand noi nu vom mai fi, exista viata dupa moarte, daca exista pentru oameni trebuie sa existe si pentru animale altfel nu exista nimic.

Timpul nu se mai intoarce, ii tin mereu pe ai mei in brate tocmai pentru ca vreau sa profit cat mai mult de timpul de acum. Cu constiinta ca nu va mai fi la fel.

Pe vremea cand am citit eu prima oara ca trebuie sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima am considerat-o ca pe o alta platitudine. Dar nu este. As nuanta putin - nu trebuie sa traiesti ca si cum ar fi ultima zi, ci cu constiinta corecta ca totul este efemer si din acest motiv foarte important.

Cred ca orice om acumuleaza informatii in perioada scolii, pe urma experienta de viata pe care le intelege cu adevarat cand realizeaza ca va muri si ca toti cei din jur vor muri. Este la fel de important ce se intampla dupa asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu