duminică, 9 ianuarie 2011

Ora de istorie contemporana

In liceu am avut un profesor de istorie nemaipomenit. In loc sa ne povesteasca el acolo ce scria in carte iar noi sa notam constiinciosi in liniste in caiete, ca pe urma acasa sa recitim si sa memoram, el ne tinea de vorba. Povestea de rascoala taranilor si ne intreba pe noi de ce credem ca taranii au trimis sol la Viena, ce sperau ei. Numai ca nu raspundea nimeni si eu tin minte ca nici eu nu puteam sa ma gandesc de ce si vroiam sa nu ma intrebe pe mine.

Pentru ca asa era scoala pe vremea mea. O gramada de informatie pe care nici macar nu o intelegeam in ora de clasa. Scriam o gramada in caiete si acasa imi faceam temele recitind ce am scris in clasa si citind din cartea de istorie. Orele in general erau ceva de genul: in prima parte profesoara sau profesorul ascultau pe cineva despre lectia precedenta sa punea note in catalog. Pe urma stateam cuminti si scriam despre lectia viitoare, pentru care vom petrece timp acasa sa le intelegem.

Profesorul meu de istorie nu prea ma intreba pe mine iar eu am avut intotdeauna note mari, dar cu toate astea stiu ca nu prea as fi fost in stare sa ii raspund la intrebarile in care eu trebuia sa ma gandesc singura cum s-au intamplat in realitate lucrurile. Mi-a placut foarte mult de el, incerca sa ne puna sa gandim noi si sa ne faca sa intelegem lucruri care nu erau in cartea de istorie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu