duminică, 8 iulie 2012

Octavian Paler. Aventuri solitare.

"Mă mișc, în genere, în zona tulbure și indecisă unde singurătatea și nevoia de alții se amestecă la fel ca noaptea și ziua, pe mare. Nu pot nici să fiu, cum aș vrea, deschis, sociabil, nici să mă izolez, cum am, câteodată, impulsul să o fac, iar incapacitatea de a alege un drum mă costă.[...] Constat că m-am "sălbăticit" de tot. Și mă surprind deseori uitându-mă cu invidie la cei care au norocul să fie naturali în orice situație, fie că joacă poker, fie că stau la taclale. [...] N-am prejudecăți sumbre în ce privește frivolitatea, din contră, nu-mi displace când e inteligentă, sunt gata chiar să accept că ea poate fi o soluție pentru a evita disperarea și lehamitea, dar arta după care poate fi însușită mi-a rămas, din păcate, străină. Așa ceva nu se învață, probabil. Ține de 'codul genetic'. N-am reușit să fiu în largul meu, cu nervii complet destinși, decât în dragoste. În rest, mă stresează, mă pune în alarmă și, în final, mă obosește orice mă scoate din cochilia mea. Nu e deloc simplu. Nici plăcut. Inclusiv pentru cei cu care vin în contact, presupun. "

Octavian Paler. Aventuri solitare.

Știu exact ce vrea să zică.

Profit de timpul liber acum, când copiii sunt în vacanță cu bunicii, și citesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu