marți, 30 octombrie 2012

Inimă mare

- Mami ai și tu o inimă mare ca mine?
- A ta e mai mare?
- Daa! 

- Vlei șă vezi puișorii din spatele meu? Uiitee-i!

duminică, 28 octombrie 2012

Cars 8

Matei îi spune lui Vlăduț

- O sa apară în curând Cars 3
- Da? Eu abia aștept să apară Cars 8!
- Și eu abia aștept să apara Cars Infinit!

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Zi da!

Acum 1 an, Vlăduț către Monica:

- Zi da!

iar Monica:

- Daa!

Azi, Vlăduț către Monica:

- Zi da!

iar Monica:

- Nu nu! Nu!

joi, 25 octombrie 2012

Dimineata azi

Vladut a fost foarte bine dispus dimineata asta, mult mai bine dispus decat de obicei. A ras, s-a jucat cu Monica. Cred ca pentru ca am stabilit ieri seara ca isi va petrece week-end-ul cu un prieten :)

Teatrul de la gradinita

- Ti-a placut azi teatrul de la gradinita? - Da! - Cum a fost? - Velde! Nu e de mirare. Verdele e culoarea preferata :)

miercuri, 24 octombrie 2012

Sarmizegetusa Regia

De la Costesti am plecat spre Sarmizegetusa. Am mers aproximativ 11 kilometri pe un drum neasfaltat dar larg. Chiar pe deal inainte de cetate am dat peste niste gropi foarte mari, aveam la un moment dat intentia sa lasam masina si sa continuam pe jos. Dar drumul pe deal e destul de lung.

Cetatea este spectaculoasa si mare. In padure se pastreaza doar o parte din drum, monumentele sunt in afara zidurilor cetatii si sunt in special zone destinate manifestarilor religioase.





Un bun motiv de gandit cum traiau si cum gandeau oamenii atunci.

duminică, 14 octombrie 2012

Printre liste

La început aveam doar lista de cumpărături.

Pe urmă am adăugat To Do list la servici.

Pe urmă a venit Vlăduț și am adaugat liste de medicamente și lucruri de făcut și citit pentru el.

Acum am o grămadă de liste. Lista de lucruri de pus în ghiozdan, lista cu lucruri necesare la grădiniță, lista de lucruri de făcut pentru școală, lista cu oameni de sunat, lista de facturi de plătit, lista de feluri de mâncare.

Trăiesc printre liste. Au deja o viață a lor.

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Paidăment

- Mami eu am mâncat iault cu paidăment și i-am dat și lui Văduț.

Comunism - la coadă la pâine

Erau vreo 4 magazine de pâine. Cam toate erau mici.

Noi aveam o cartelă pe care erau puse zilele săptămânii și aveam dreptul la o pâine mare pentru că eram 4. Câte un sfert de pâine de persoană. Cei care erau doar 3 primeau trei pătrimi.

Vânzătoarea citea de pe cartelă câtă pâine se cuvenea, taia pâinea cu un cuțit mare și făcea un semn cu pixul în dreptul datei respective că pâinea a fost cumpărată. Nu se putea lua retroactiv. Sâmbăta era foarte importantă, luai și pentru duminică, dacă  nu ajungeai să cumperi urmau două zile fără pâine.

În tot timpul ăsta era o coadă foarte mare afară. Coada se forma înainte să se deschidă magazinul iar când se deschidea vecinii se anunțau între ei și veneau din ce în ce mai mulți. Nu se deschidea la aceeași oră, depindea de ora la care vine mașina de pâine. Eu cred că depindea și de angajati, își luau ei partea lor și a prietenilor lor.

Pentru că pâinea nu era niciodată suficientă. La un moment dat se termina iar cei care rămâneau la coadă trebuiau să se mute la altă coadă de la alt magazin, daca aveau noroc și mai exista vreunul. Și eu a trebuit să stau la  mai multe cozi de destule ori.

Eram de 12-13 ani și am stat la o coadă cu mult înainte să se deschidă magazinul. După ce s-a deschis camera mică în care era vânzatoarea s-a umplut de lume buluc, se împingeau, se călcau în picioare, se certau. Eu nici nu putea mișca de îngrămădeală. Zbierau unii la alții, unii - cei din față - îi certau pe cei din spate de ce se bulucesc, cei din spate îi certau pe cei din față de ce se bagă în față sau de ce cumpără pâine pentru alții care nu sunt prezenti.

Motivul era simplu - nu era destulă pâine și le era teamă că nu au să poată cumpăra. Iar în degringolada din acea perioadă puneau vina pe cei ca ei care stăteau la coadă.

joi, 11 octombrie 2012

În fiecare aventură am un prieten!

Vlăduț a venit din excursie entuziasmat, primul lucru pe care l-a declarat a fost că este falit și nu a așteptat deloc, a scos la ușa toate "amintirile" pe care le-a cumpărat.

L-am întrebat cu ce prieteni a stat, mi-a spus numele lor. I-am zis că mă bucur foarte mult că are atât de mulți prieteni. Și mi-a raspuns entuziasmat

- În fiecare aventură am un prieten!

- Mami, l-am întrebat pe Stefanos ce aș alege, o piatră sau un prieten. Și el mi-a raspuns corect - un prieten!

Cetatea dacică Costești - Blidaru

Am vizitat mai multe cetăți dacice din Munții Oraștiei. E un obiectiv bun de turism în România, ar putea fi exploatat mai bine. Peisajele sunt frumoase pe drum, vizitarea cetaților este ca un traseu montan.
 
Am ajuns la Blidaru unde s-au păstrat urme de turnuri de pază și locuințe. Ruinele sunt acoperite pentru a fi protejate de ploaie. E interesant să mergi pe unde au mers oameni acum mii de ani.
 
 



 

O singură mare problemă am avut, drumurile destul de proaste și lipsa completă a indicatoarelor. Am vrut să ajungem și la Costești Cetățuie dar după ce am mers mult pe un drum forestier prost și nu am găsit nici un indicator, nu eram siguri dacă e drumul bun și ne-am întors. Am aflat ulterior că la un moment dat trebuia să părăsim drumul și să o luăm prin padure. A rămas un  mister.

Recomand vizitarea cetăților dacice din Munții Orăștiei, e o destinație foarte interesantă.

marți, 9 octombrie 2012

De băieți

Monicăi îi plac cel mai mult lucrurile de băieți. Trebuie să poarte pantaloni de băieți, geacă de băieți, pălărie de băieți. Dacă mergem undeva cu fustiță trebuie să o pregătesc din timp și să îi cer acordul.

Lui Vlăduț îi place culoarea verde și declară sus și tare asta. Prietenului lui Luca îi place culoarea albastru. Monica vrea pai verde, mașinuță verde, pahar verde, linguriță verde. Dacă mașință verde nu există e bună și una albastră.

Îi place să se joace cu mașinile, le aranjează îi ordinea dimensiunii, pe categorii.

Și se mai joacă cu un bebe care a fost a lui Vlăduț. Nu știu dacă din cauză că a fost a lui Vlăduț, oricum e bebele ei și alt bebe nu acceptă.

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Hațeg - vizita la zimbri

La Hațeg încă există rezervație de zimbri.
 
Zimbrii stau într-un țarc mare, au o zonă unde mănâncă și par foarte pașnici. Am văzut și un pui care a fost scump rău la vedere, l-am pândit mult până a ridicat puțin capul.
 





Copiilor le-a plăcut, Monica a vrut să mai mergem la "zimbii" și zilele următoare.