vineri, 9 noiembrie 2012

Relația cadru didactic - părinți în ziua de azi.

Eu cred că e personală relația dintre un educator/învățător și părinții unui copil. Foarte greu găsești informații despre un anume cadru didactic în spațiul public. Sau despre o anumită grădiniță sau școală. Informațiile sunt doar atunci când sunt negative, un părinte anunță și alți părinți despre experiența lui.

Este cumva normal. Unii părinți investesc în învățător/educator și așteaptă să primească tratament preferențial sau ajutor de la cadrul didactic. Nu cred că poate un anumit învățător să fie pe placul tuturor părinților.

Părinții care au făcut publică problema din clasa învatatoarei Bereanda au dovedit mult curaj și sunt demni de admirație. Un alt lucru bun care se întâmplă este că lucrează împreună pentru ca alți copii să nu mai pățească la fel.

Dar nu toți părinții sunt de aceeași părere, nu toți participă la plângeri, unii își apără investiția, alții sunt de acord cu metode brutale de educație și nu vor altele, doamna are rezultate bune la concursuri deci este foarte bună.

E o rana deschisă, cea a sistemului de învatamant românesc. Finanțare proastă, interese politice, calitatea didactică în declin. Sau exemplul de acum, cadru didactic fără pregătire psihologică care folosește metode absolut nepotrivite de motivare a elevilor. Multe ar trebui schimbate.

În același timp aș vrea să nu se generalizeze. Sunt o mulțime de cadre didactice de foarte bună calitate, eu garantez. Am asistat la demonizarea medicilor, generalizarea că toți iau șpagă. Nu a folosit la nimic aici la noi, medicii pleacă iar profesioniștii în general nu sunt respectați. Nici  profesorii nu au scapat de demonizare, că iau bani grei pe meditații, ce dacă au salarii mici. Mai e un pas mic spre o generalizare care nu folosește nimănui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu