marți, 4 decembrie 2012

Alegerea comandantului de detașament și a comandanților de grupe

După ce toți am devenit pionieri trebuia să ne alegem un comandant de detașament și mai mulți comandanți de grupe.

După modelul din armată, eram un detașament în școala generală. Comandantul de detașament avea un șnur galben, cei de grupă aveau un șnur roșu. Mai exista și comandantul de unitate, pe școală, care avea șnur albastru și era ales dintre elevii din anii cei mai mari. La liceu nu era aceeași structură.

Într-o zi tovarășa învățătoare (așa trebuia să îi spunem) ne-a întrebat pe cine propunem noi să ne fie comandant de detașament. Eu aveam mâna sus pentru că aveam o propunere dar tovarășa nu a vrut să mă întrebe pe mine. I-a pus pe ceilalți să propună până când un coleg m-a propus pe mine.

Și atunci a zis că da! M-a pus să îmi scot carnetul de note și să spun tuturor ce notă am avut eu în clasa întâi. Așa mi-am dat eu seama că e mare lucru să ai note de 10 și că merită efortul.

Și așa am ajuns comandant de detașament.

Nu am fost în toți anii. În fiecare an era cel mai bun din clasă iar în cel puțin un an o altă fată Elena lua premiul întâi. Iar atunci când nu aveam șnur galben aveam șnur roșu de comandant de grupă.

Țin minte că din când în când aveam serbări în uniforma festivă, comandantul de detașament stătea în fața clasei iar comandanții de grupă aveau pe cei din grupă în spatele lor și dădeau raportul. Nu îmi amintesc ce fel de raport, doar că aveam mai multă bătaie de cap ca și comandant de grupă decât ca și comandant de detașament.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu