luni, 28 ianuarie 2013

Crucea de pe Caraiman


Ultima parte a traseului e puțin abruptă așa că doar tati cu Vlăduț au ajuns la Cruce.

Crucea de pe Caraiman este un monument în memoria eroilor căzuți în primul război mondial.

Este spectaculoasă.
 Se vede drumul național.

miercuri, 23 ianuarie 2013

Muncă și gluma

- Vlăduț, până acum am glumit, am râs, hai să mai și lucrăm. Când glumim râdem dar când muncim muncim!
- Hai să mai râdem!

luni, 21 ianuarie 2013

Bușteni - în drum spre Crucea de pe Caraiman

Pe drum spre Crucea de pe Caraiman Monica a vrut tot timpul în brațe. Cred că era obosită din cauza orei prea matinale. Așa că nu am putut merge prea repede. 

 Vlăduț se plictisea și alerga în zig zag și urca pe toate stâncile.
Peisajul este spectaculos și merită drumeția.

joi, 17 ianuarie 2013

Experiența noastră ca abonati DeAgostini

Am avut mult timp abonament la cursul de pictură DeAgostini pentru Vlăduț, când era mai mic îi plăcea să picteze și cred că are puțin talent.

Pe prospect scria că primim gratis o cutie de ustensile și un șevalet la numărul 33.

Am primit toate numerele prin poștă până la numărul 33 pe care brusc nu l-am primit. Am crezut că s-a terminat dar am văzut revista la un chioșc de reviste. Am scris mail că nu am primit numărul 33, l-am primit abia după căteva luni și după multe mail-uri în care am tot întrebat de el. Au spus că era din vina mea, că ei l-au trimis dar au primit retur.

Nu am vrut neapărat șevaletul, noi mai avem unul, cât să își respecte promisiunile contractuale. Am renunțat la abonament după alte câteva luni.

Am calculat și în perioada cât am avut abonament a costat în jur de 500 de lei. Materialele care vin cu revistele sunt proaste și puține. De 500 de lei cumpăram materiale profesionale și cursuri/modele.

Părerea mea - nu merită.

luni, 14 ianuarie 2013

Bușteni - Sfinxul

Lui Vlăduț i-a plăcut cel mai mult, a înconjurat ca să găsească exact profilul și a fost încântat la cățărat în toate părțile.

joi, 10 ianuarie 2013

Micii comercianți pe drumul național

Toate drumurile din România sunt împânzite de mici comercianți care au taraba în fața curții. Sau pur și simplu pe marginea drumului. Cu tot felul de lucruri - fructe, legume, țuică, lapte, ouă, brânză.

Eu aș fi de acord cu ei dacă aș ști că ce produc ajunge și în magazinele mari unde am eu acces, pentru ca nu sunt tot timpul pe drumuri. Dar nu e cazul, majoritatea micilor comercianți nu declară veniturile și se descurcă. Și nici măcar nu e mai ieftin ca la magazin, cum ai tinde să crezi pentru că ei nu plătesc transport sau înmagazinare. În unele cazuri mă îndoiesc că produsele sunt românești la cât de mult seamănă cu legumele din super market.

Astă vară am cumpărat coarne de la taraba pozată de mine. Cu asta aș fi de acord dar să existe reglementare și control. Cât de bune sunt ouăle și laptele vândute așa în drum, poate garanta cineva? Sau brânza?

La o taraba o doamnă m-a invitat să gust siropul de brad. Păi cine știe câtă lume a mai gustat înaintea mea, dacă se poate gusta? Și poate l-a gustat și ea direct din oală când l-a fabricat, de vreme ce i se pare foarte normal să fie gustat așa.

Eu mi-aș dori ca acei comercianți din drum să fie controlați și mai ales să li se ofere ca alternativă să vândă unor distribuitori care să comercializeze fructele și legumele în magazinele din orașe.

Aș vrea să putem câștiga noi toți, ei că se pot concentra pe producție și distribuitorii nu îi fraieresc, noi că putem să cumpărăm fructe și legume de aici nu importate de alți distribuitori dubioși. Așa cum e acum ei câștigă la limita subzistenței, probabil, iar noi nu avem la magazin fructe și legume autohtone. Secretul este în control - dar nu are cine să îl facă.

luni, 7 ianuarie 2013

Target-ul televiziunilor în România

Eu cred că în România target-ul televiziunilor nu se măsoară în plaje de vârstă ci în plaje de inteligență. Și ca e format aproape exclusiv de oameni influențabili, care nu vor să judece singuri, pasionați de vulgaritate și consumatori de știri morbide.

Cei care decid politica editorială consideră ca ceilalți potențiali spectatori care nu îndeplinesc criteriile de mai sus sunt atât de puțini că pur și simplu nu contează. Consideră că ar pierde audiența care acum se împarte între mai multe televiziuni morbide, s-ar duce cu toții la OTV sau la cea mai morbidă dintre celelalte televiziuni.

Ce păcat. Înseamnă că noi nu contăm și în fiecare zi tineri influențabili ajung ca ceilalți.

Bușteni - Babele

După ce în prima zi când am vrut să urcăm am văzut o coadă imensă, a doua zi am ajuns când încă nu s-a deschis și am urcat cu prima telecabină.

Babele sunt la fel de spectaculoase.

duminică, 6 ianuarie 2013

Mircea cel Bătrân

Mircea cel Bătrân este unul din filmele mele preferate. Când eram adolescentă l-am văzut la cinema de vreo 5-6 ori.

 

Nu l-am revăzut recent. Cel mai mult mi-a plăcut cum Mircea era umanizat, în film iși iubea nepotul și și-a riscat viața pentru a-l salva.

Mircea cel Bătrân era un negociator. Este personajul meu istoric favorit. Ar trebui să învețe de la el actualii guvernanți despre cum se face politică. Deși nu neapărat din filmul lui Nicolaescu care a răspuns și nevoilor de propagandă ale vremii în care a fost făcut.

marți, 1 ianuarie 2013

Ciclicitatea

Eu cred că oamenilor le place Revelionul pentru că dă impresia de ciclicitate. Dă impresia unui nou început. Este doar o impresie pentru că de fapt timpul trece liniar. Doar noi îl măsurăm, el trece la fel și dacă nu este măsurat.

Dar e un lucru bun să gândesc așa, să mă gândesc la un nou început. Orice nou început este bun. Implică planuri noi, bilanțuri, speranțe noi. Și câteva zile de vacanță.