joi, 28 februarie 2013

Saga prin spitale - 3

Continuare de joia trecută

Mi-au atras atenția niște copii internați

Primul, un copil de țigan de vreo 3 luni cu mama lui. Mama era foarte tânără, îmbrăcată în haine țigănești lungi și mirosea a transpirație. Copilul era frumușel și micuț, respira foarte greu. Îi dădea sân și mâncare pe care o mesteca ea înainte. Erau "cazați" într-un pat de bebeluș unde mama nu avea loc întinsă și se chinuia serios.

Dimineața doctorii au întrebat-o dacă plătește asigurări medicale, ea a zis că nu are acte. Nici copilul nu are acte nici ea. Dar a născut în București. Când s-a internat a declarat că a născut pe 9 septembrie, acum a declarat că pe 9 octombrie. Eu cred ca a născut în decembrie pentru că bebe nu părea să aibă 5 luni. A zis că ea avea 17 ani și era primul copil. M-a mirat cât de senin punea întrebări stupide, cred că nu era obișnuită să gândească.

Al doilea copil mi-a atras atenția noaptea. Începuse să se agite, să plângă, dar mama lui i-a dat peste mână și striga la el cu reproș "Cezar culcă-te!". Părea de vreo 6 luni când dormea. Într-un final pentru că el tot nu vroia să doarmă la loc mama s-a trezit să îi dea lapte praf, i-a dat fără să îl țină în brațe - el stătea culcat. Pentru că s-a liniștit a adormit și ea. A doua zi am aflat că are otită, mama lui era foarte tânără și cochetă, iși făcea unghiile cu unghiera cu care tăiase unghiile copilului prima dată. Copilul avea 1 an dar nu stătea în fund și nu își ținea bine capul. Dar maica-sa nu părea să fie prea preocupată despre asta, tot timpul îl tragea aiurea de mâini și nu îl ajuta deloc. Cum era neliniștit cum îl punea pe picioare pe pernă să doarmă. Se chinuiau într-un pat mic de bebeluș.

Al treilea avea 8 ani și plângea de câte ori vedea o asistentă, de câte ori primea medicația. Iar maică-sa declara sus și tare că nu are deloc curaj, că plânge din orice. Iar el devenea și mai fricos și mai nefericit.

miercuri, 27 februarie 2013

Acum 8 ani

Acum 8 ani pe vremea asta eram în spital și speram ca BB Vlăduț să mai aibă puțină răbdare că s-a cam grabit. Nu a avut și s-a născut pe la 7:30 seara. Când m-am trezit din anestezie am întrebat pe soțul meu dacă are tot ce îi trebuie și pe urmă, după răspunsul afirmativ, am adormit la loc. Ca să mă trezesc pe urmă noaptea și să nu mai pot dormi, am petrecut toată noaptea uitându-mă la zapada depusă pe geam.

Avea 47 cm in lungime.

Azi e racit și nu a mers la școală, petrece toata ziua :)

joi, 21 februarie 2013

Saga prin spitale 2

Continuare de joia trecută

Când ne-am trezit dimineața am aflat că patul a fost eliberat pentru noi în cursul nopții înainte să ajungem iar copilul mutat în alt salon pentru că era probabil unul din puținele paturi unde copilul putea fi pus la oxigen.

Pe la 10-11 au venit în salon o armată de medici, bănuiesc că majoritatea erau medici rezidenți, care lucrau la fișe. Salonul s-a ocupat în week-end când nu se fac externări ci doar internări, toți cei din salon erau consultați pentru prima oara de doctorul responsabil cu secția de reanimare.

Toate mămicile au răspuns la întrebări despre cum au născut, ce notă a avut la naștere, unui medic rezident, care nota cu pixul pe o fișă. A fost prima consultație. Pe urma medicul decan de vârstă făcea altă consultație și prescria tratamentul după ce comenta că e posibil ca diagnosticul anterior să fi fost greșit. Pe fișa de la noi scria că venim de la Medicover și toți au întrebat de ce ne-au trimis, că ei acolo nu știu decât sa ia banii oamenilor.

După întrebări și consultații 2 copii au mers acasă, 3 copii au fost mutați în alt salon și doar noi am ramas pe loc pentru că venisem cu o seară înainte și trebuia văzut progresul. Vlăduț era obosit și a dormit, doctoriței nu i-a placut cum arăta, mai palid, și i-a prescris o perfuzie. Doar dimineața i s-a luat saturația de oxigen, era 92, dar doctorița a declarat că vrea să vadă cum evoluează fără masca de oxigen. Pentru ca respira bine nu am insistat dar ar fi trebuit să îi fie monitorizată saturația de oxigen în sânge, nu a fost cazul.

I-au pus branulă la Medicover și a fost foarte bine pusă cu protecție, copiilor din spital li se punea branulă cu economie de leucoplast. Mi-au spus de la început să aduc de acasă antitermice pentru că nu există în spital.

luni, 18 februarie 2013

Mocănița

Pe drumul de întoarcere acasă am fost la o păstrăvărie într-un sat de lângă Târgoviște și am vazut o mocăniță adevărată, căra pietre de la o carieră mai din munte.

duminică, 17 februarie 2013

Gel de păr și Spiderman

Săptămâna trecută am fost la un magazin cu Monica, a luat o bluză cu Spiderman, a pus umerașul pe  ea ca să îmi arate că îi e bună și a declarat că o vrea. A plâns când am plecat de acolo fără bluză, că ea o vrea neapîrat!

Azi Vlăduț mi-a zis ca el vrea gel de păr să își facă creastă. Nu avem gel de păr așa că s-a pieptănat el cu creastă și s-a strâmbat în oglindă.

Deja.

vineri, 15 februarie 2013

Ce frumoasă eti, mami!

- Ce frumoasă eti, mami!
- Tu ești frumoasă!
- Da dar și tu eti pentru că și tu eti fetiță!!


(dialog cu Monica în mașină în drum spre casă.)

Strict secret

Eu în fiecare seară scriu într-o agendă ce a făcut Vlăduț la școală în ziua respectivă. Avem obiceiul ăsta încă de la început pentru că altfel imi spune doar că a făcut "bine" la școală.

Azi l-am întrebat ce a făcut la ora de Lucru manual (se cheamă Abilități practice acum) și mi-a zis că e strict secret! Nimic nu a vrut sa spună! :)

joi, 14 februarie 2013

Saga prin spitale - 1

Duminică seara Vlăduț a început să respire greu, am mers la urgențe la spitalul Medicover. Saturația de oxigen în sânge 84, foarte puțin. A primit imediat tratament pentru ameliorare și oxigen. Doctorul mi-a zis că trebuie internat dar că nu pot să îl interneze pentru ca nu au Terapie Intensivă și trebuie să mergem la un spital care are urgențe.

După ceva timp mi-a spus că la Marie Curie o doamnă care vorbea foarte urât a fost de acord să mergem acolo. Dar pentru că trebuia supravegheat trebuia să mergem cu salvarea.

Am mers cu o salvare BGS. Vlăduț a avut saturația de oxigen 100 pe salvare dar era cu masca de oxigen. I-a plăcut că nu s-a oprit la nici un semafor. La UPU avea 94.

Am ajuns la Marie Curie, doctorul de pe salvare a avut parte de o atmosfera relativ ostilă la UPU. O domnișoară medic rezident a declarat că a mai venit un copil de la Medicover și a plecat pe picioare, dând de înțeles că era grav când a venit. Medicul de gardă a concluzionat că nu știe cu cine a vorbit doctorița de la Medicover și i-a spus că ne primește pentru că duminicâ seara e o mare problemă cu locurile în spital.

Vlăduț a mers la radiografie pe un scaun cu rotile, pe o rampă. I-a plăcut. O asistentă i-a spus să doarmă, era în jur de 1 noaptea, el a răspuns că nu poate pentru că i se pare prea interesant ce i se întâmplă.

Am ajuns într-un salon pe care scria Reanimare cu 6 paturi, unul era gol, acolo am ajuns noi iar Vlăduț a fost branșat la oxigen. Un medic de gardă a declarat ca nu se mai aude nimic la plămâni. Vlăduț a adormit în sfârșit, eu am mai stat să cer bagaj de acasă și să păzesc masca pe care și-o scotea.

miercuri, 13 februarie 2013

Super market în 1990

O vecină a venit de la Timișoara și ne-a spus cum arată primul super market deschis. A adus și niște salam împachetat în folie și etichetat cu data de expirare, exemplu al bunăstării occidentale. Noi ascultam cu ochii mari de mirare și doritori să ajungem și noi într-un așa loc civilizat.

Din ce îmi amintesc eu din descriere:

* erau jandarmi cu câini peste tot să păzească
* oamenii se strângeau la coadă de la 5 dimineața, era coadă mare și îmbulzeală când se deschidea
* intrarea era pe undeva, ieșirea în altă parte
* putea oricine să își aleagă singur produsele și le punea într-un coș, nu era nici o vânzătoare căreia să i le ceri
* găseai tot ce vroiai, numai bani să ai, salam de toate felurile, carne, pâine!

Este că pare ireal acum că te puteai mira de așa ceva?

luni, 11 februarie 2013

Sinaia - pe tiroliană

În parcul din Sinaia s-au dat pe tiroliană. A costat 10 lei pe o distanță destul de mică. Vlăduț s-a dat de două ori, Monica s-a speriat pentru că a durat prea puțin.
 


vineri, 8 februarie 2013

Ioana are RETINOBLASTOM si mare nevoie de ajutor

Ioana este un bebeluş de doar 6 luni, o fetiţă dulce care duce o luptă mult prea grea pentru un copilaş atât de mic. Ioana are mare nevoie de sprijinul nostru. Cât mai repede. Pentru că fiecare clipă contează.

Ioana a venit pe lume pe data de 5 august 2012, aducând o mare fericire în viaţa părinţilor ei. Ea le-a umplut casa cu multă veselie, le-a dăruit zâmbete şi îmbrăţisări, le-a cucerit fiecare părticică din suflet.
ioana 1
Din păcate viaţa Ioanei s-a schimbat brusc atunci când a primit vestea că suferă de o boală foarte gravă. Totul a început în luna ianuarie, când după o noapte în care Ioana a plâns foarte mult de dimineaţă fetiţa avea o pată albă pe iris. Părinţii au dus-o imediat la doctorul pediatru, care le-a recomandat să meargă de urgenţă la oftalmolog. A urmat o serie lungă de drumuri la medici pentru a descoperi cauza problemei. Prima bănuială a mediciilor din Sighişoara a fost că ar putea fi vorba despre un glaucom congenital care o făcea să îşi piardă vederea, pentru că se observa o diferenţă de mărime a ochilor. Părinţii au fost trimişi la un specialist din Târgu Mureş, care le-a pus acest diagnostic. Gândul că fetiţa lor ar putea suferi de glaucom le-a adus multe lacrimi părinţilor, dar asta a fost puţin pentru ceea ce avea să urmeze. Li s-a recomandat să o ducă pe Ioana la Cluj pentru analize mai amănunţite, dar pentru că acolo nu au găsit un anestezist, au ajuns cu fetiţa la Bucureşti. După o serie de investigaţii făcute pentru a se afla cauza problemelor apărute diagnosticul primit a fost necruţător: Ioana suferă de RETINOBLASTOM, o formă agresivă de cancer la ochi, un diagnostic mult prea grav pentru un copilaş atât de mic. Tumora ocupă 2/3 din câmpul vitros, iar medicii care au consultat-o pe Ioana au fost de părere că ochiul trebuie scos, pentru că situaţia este foarte gravă.

După investigaţii suplimentare doctorul Cătălin Cristoveanu de la spitalul Marie Curie le-a recomandat părinţilor să o ducă pe Ioana cât mai repede la clinica din Essen, în Germania, singurul loc în care medicii pot opera în condiţii optime acest tip de cancer. Momentan în România nu există nici un doctor care să poată opera o tumoare situată într-o zonă atât de periculoasă. Deocamdată părinţii aşteaptă rezultatele RMNului făcut Ioanei pentru a putea trimite informaţiile în Germania şi a primi un răspuns final din partea clinicii. Din păcate tumora avansează foarte repede. Riscul de extindere la celălalt ochi şi de apariţie a unor metastaze este foarte mare. Ochiul afectat nu mai poate fi salvat din cauza evoluţiei agresive a bolii, dar viaţa Ioanei poate fi salvată dacă se intervine la timp!

De la primirea diagnosticului a început lupta părinţilor Ioanei pentru a-şi salva fetiţa. În suflletul lor bucuria pe care le-o adusese naşterea Ioanei a fost înlocuită de o imensă tristeţe de a-şi vedea copilul atât de bolnav, dar şi de dorinţa de a face tot ce le stă în puteri pentru a învinge această boală.
ioana2

Situaţia devine însă tot mai gravă cu fiecare zi de întârziere. Salvarea micuţei este operaţia de la clinica din Essen, care însă presupune costuri foarte mari. Operaţia este singura şansă a Ioanei de a se face bine. Pentru intervenţia chirurgicală părinţii Ioanei au nevoie de 10.000 de euro, la care se va adăuga costul tratamentului ulterior, care este foarte costisitor, aşa că suma totală ajunge la peste 20.000 de euro.

Oricine doreşte să fie alături de Ioana o poate face cu o donaţie în conturile:
RO12INGB0000999903064925 (lei)
RO18INGB0000999903417024 (euro)
ambele deschise la ING Bank, pe numele tatălui ei, Doru Florin Gageanu.

Mai multe detalii despre modalităţile prin care o puteţi ajuta pe Ioana puteţi găsi aici.

Părinţii Ioanei au speranţa că visul lor de a o vedea pe Ioana vindecată se va transforma în realitate şi că Dumnezeu le va scoate în cale acei oameni minunaţi care prin sprijinul lor să facă posibilă această minune. Timpul este foarte scurt, din păcate cancerul nu are răbdare, iar Ioana are nevoie de ajutorul nostru acum!

Ioana poate avea copilăria fericită pe care o merită dacă va primi susţinerea celor din jur. Nu rămâneţi nepăsători la durerea părinţilor ei şi fiţi alături de ei în aceste momente grele.

Noi vă mulţumim şi vă vom fi recunoscători toată viaţa pentru fiecare ajutor primit!
ioana 3

Alte detalii despre o campania on line aici: Puterea comunitatilor. Puterea online-ului.

Grupul RAO ofera 50% reducere la colecția de autor Gabriel Garcia Marquez în perioada 4-10 februarie

 


Mie îmi place mult Gabriel Garcia Marquez, îl recomand.

De ziua Mariei - donație pentru copiii cu probleme neuro-motorii

Maria Coman a cerut ca si cadouri de ziua ei ajutor pentru campania "50 000 de sperante" a asociatiei Copii. Suflete. Sperante

Cadouri de ziua mea

A primit multe cadouri dar încă mai trebuie. Iar azi este ziua ei. La mulți ani, Maria!

"Construieşte Speranţe" este un proiect prin care Asociaţia "Copii Suflete Speranţe" coordonează strângerea de fonduri pentru construcţia la Constanţa a unui centru nou, ultraspecializat, care va reuni sub acelaşi acoperiş cele mai noi metode de tratament din lume pentru recuperarea şi reabilitarea copiilor cu probleme neuro-motorii.

Statistic, în România sunt cca. 50 000 de copii cu tulburări neuro-motorii grave şi fiecare din ei are nevoie de o speranţă. Pe data de 3 Martie 2012 am lansat campania "50 000 de speranţe" cu scopul de a strange 1 milion de dolari pentru a demara construcţia acestui centru. Una câte una, fiecare speranţă dăruită ne va aduce mai aproape de a oferi acestor copii o nouă şansă de recuperare. Fiecare donaţie vine cu un tricou unic, un simbol al faptului că fiecare dintre noi multiplicat cu 50 000 putem realiza ceva uimitor.

Prin optimizarea costurilor, pentru fiecare donaţie, pentru fiecare tricou, 20 de dolari vor susţine această cauză pentru ca în final să strângem 1 milion de dolari.

Ş I TU P O Ţ I F I S P E R A N Ţ Ă!


- recunoştinţa noastră veşnică - şi nu sunt doar niste cuvinte mari - pe site-ul Asociatiei Copii Suflete Speranţe există o secţiune denumită "Cartea Recunoştinţei" în care vor fi publicate toate numele donatorilor. La sfârsitul campaniei cartea va fi retrasă de pe site si publicată într-un exemplar unic fiind ulterior expusă într-o încăpere specială - "Sala recunoştinţei" - din viitorul centru. Peste ani, cei care vor vizita clinica vor regăsi numele noastre într-un catastif prafuit şi vor şti că undeva, cândva, oameni deosebiţi au contribuit la ridicarea construcţiei.

 
- gratuit, tricoul de susţinător al campaniei - este un tricou cu un număr unic de la 1 la 50 000.



Aceste tricouri nu sunt decât un simbol al omeniei, al sufletelor curate şi îmbrăcând acest tricou nu vei ajuta doar cu bani dar ai şansa să te alături nouă şi să duci mai departe vestea că eşti unul dintre acei români care ştiu să facă un pas în faţă atunci când este nevoie de ajutorul şi înţelepciunea lor.



    




- devii automat prieten al asociaţiei în anul respectiv.
Clubul select al prietenilor asociaţiei este format din prieteni, cei mai buni prieteni şi prieteni pe viaţă. Pentru a deveni prieten al asociaţiei contribuţia anuală este de 90 de lei, însă susţinătorii campaniei sunt acceptaţi automat, prin donaţia lor, în rândul Prietenilor Asociaţiei Copii Suflete Speranţe.
- cel mai important - satisfacţia si bucuria de a ajuta copii aflaţi în suferinţă.


B-log

Am lipsit de multișor deja, ce a apărut pâna acum au fost în principal posturi scrise la începutul lui decembrie. Zilele astea am să încerc să lucrez mult aici pentru că s-au adunat în mintea mea o mulțime de lucruri de scris, pe lângă cele de dinainte pe care nu le-am scris până acum. Dacă mă lasă copiii, raceala și restul de treburi pe care le am, așa în concediu medical cum sunt acum.

marți, 5 februarie 2013

luni, 4 februarie 2013

Drumul de întoarcere de la Crucea de pe Caraiman


 Monica mi-a adormit în brațe pe drumul de întors. După un timp i-am dat-o și lui tati să o țină.
Lângă telecabină erau parcate mai multe mașini de teren care făceau trasee. Cred că majoritatea urcau chiar din Bușteni sau de la Piatra Craiului. Cine vrea să facă trasee fără efort poate face asta fără probleme.

duminică, 3 februarie 2013

La concurs

- Mami, am sa iau maxim 99 de puncte, e o întrebare la care n-am raspuns tot dar mi-am dat seama abia când trebuia să plecăm!
 
 
 
Eh, a avut timp să facă un desen (mi-a zis ca a primit voie) și un avion.