joi, 28 februarie 2013

Saga prin spitale - 3

Continuare de joia trecută

Mi-au atras atenția niște copii internați

Primul, un copil de țigan de vreo 3 luni cu mama lui. Mama era foarte tânără, îmbrăcată în haine țigănești lungi și mirosea a transpirație. Copilul era frumușel și micuț, respira foarte greu. Îi dădea sân și mâncare pe care o mesteca ea înainte. Erau "cazați" într-un pat de bebeluș unde mama nu avea loc întinsă și se chinuia serios.

Dimineața doctorii au întrebat-o dacă plătește asigurări medicale, ea a zis că nu are acte. Nici copilul nu are acte nici ea. Dar a născut în București. Când s-a internat a declarat că a născut pe 9 septembrie, acum a declarat că pe 9 octombrie. Eu cred ca a născut în decembrie pentru că bebe nu părea să aibă 5 luni. A zis că ea avea 17 ani și era primul copil. M-a mirat cât de senin punea întrebări stupide, cred că nu era obișnuită să gândească.

Al doilea copil mi-a atras atenția noaptea. Începuse să se agite, să plângă, dar mama lui i-a dat peste mână și striga la el cu reproș "Cezar culcă-te!". Părea de vreo 6 luni când dormea. Într-un final pentru că el tot nu vroia să doarmă la loc mama s-a trezit să îi dea lapte praf, i-a dat fără să îl țină în brațe - el stătea culcat. Pentru că s-a liniștit a adormit și ea. A doua zi am aflat că are otită, mama lui era foarte tânără și cochetă, iși făcea unghiile cu unghiera cu care tăiase unghiile copilului prima dată. Copilul avea 1 an dar nu stătea în fund și nu își ținea bine capul. Dar maica-sa nu părea să fie prea preocupată despre asta, tot timpul îl tragea aiurea de mâini și nu îl ajuta deloc. Cum era neliniștit cum îl punea pe picioare pe pernă să doarmă. Se chinuiau într-un pat mic de bebeluș.

Al treilea avea 8 ani și plângea de câte ori vedea o asistentă, de câte ori primea medicația. Iar maică-sa declara sus și tare că nu are deloc curaj, că plânge din orice. Iar el devenea și mai fricos și mai nefericit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu