joi, 28 martie 2013

Saga prin spitale - concluzii

Marie Curie e unul din cele mai mari spitale de copii din România. Copiii ies sănătoși din spital, au reușit să aibă aparatură cât de cât satisfăcătoare pentru situații de urgență, au medici buni. Au renovat secția de cardiologie, nu mai știu sigur dar sper că funcționează.

Cât am stat am văzut o mulțime de oameni care nu erau din București. Sunt oameni așa cum se întîlnesc cel mai des pe la sate sau în orașe mici. Cei mai mulți învață de la bunici cum să își îngrijească copiii și o fac prost, egoist, unii îi bat, alții fumează cu copiii în brațe. Ideea de tacâmuri numai pentru copil nu există, e o coabitare. E prin de ignoranță și prostie. Săracii copii.

Tratamentul e standard din câte am văzut eu. Alți copii au avut același tratament cu noi, dozat la greutatea copilului. Antibiotic standard, cortizon în doză mare înainte să se vadă analizele, fără risc. Funcționează în 99% din cazuri deci de ce să fie mai personalizat. Acum eu nu sunt specialist dar asta e impresia mea, în lipsa oricăror alte informații.

Spitalele și doctorii ar putea avea mai multă implicare în prevenție dar nu le pasă. Dacă copilul pare vindecat când pleacă din spital sunt mulțumiți - probabil sunt fericiți că nu apar la televizor. Dacă am întrebat altceva am primit un răspuns în doi peri, nu e prima oară când mi se întâmplă.

Nu e de mirare că oamenii cred mai mult în vraci și vrăjitoare și ascultă de unii care aberează că medicamentele sunt proaste și vaccinurile îi omoară. Ei au tangență cu niște medici de familie care le spun ce vor să audă ca să nu-i piardă de clienți, specialiștii sunt prea ocupați să dea explicații și nu e treaba lor să se implice în prevenirea bolilor.

Și încă ceva, fișele scrise cu pixul, inutile pentru doctori și care oricum nu ajung la pacienți. Eu la externare am primit setul de analize făcute și un bilet de ieșire cu medicamentele de luat în continuare. Nici vorbă de istoric al bolilor, fișa copilului modificată. Astea există la Medicover dar costă destul ca să nu fie accesibile oricui.

joi, 21 martie 2013

Saga prin spitale - 6

Continuare de joia trecută

Despre doctori

O mulțime mare de doctori se perindă prin spital dimineața. Spre seară rămâne doar doctorul de gardă pe care eu personal l-am văzut doar în noaptea în care ne-am internat.

O doctoriță în vârstă era responsabilă pe secția de reanimare. Ea decidea tratamentul după ce se consulta cu niște doctorițe mai tinere.

Doamna doctor contrazicea pe toți părinții și mai ales diagnosticul anterior și tinea foarte mult la dreptatea dumneaei. Eu am întrebat cum au ieșit analizele lui Vlăduț, s-a uitat la mine ca și cum ar fi vrut să îmi spună ceva mai urât dar s-a abținut și mi-a zis că voi primi toate lămuririle. Am întrebat cum au ieșit analizele la alergii, a răspuns că are fond alergic și trebuie să mergem la un medic pneumolog sau alergolog. Nu mi-a mai zis nimeni asta ulterior cu toate asigurările.

A vrut să dea drumul acasă țigăncii cu copilul mic fără acte dar după ce l-a văzut cum respiră s-a răzgândit, a spus că dacă îi dă drumul și i se întâmplă ceva copilului o să apară la televizor că uite ce a făcut.

Mi-a plăcut de doctorițele tinere, știau o mulțime de lucruri și vorbeau despre ele. Nu aveau probleme de comunicare. Doctorița în vârstă părea să aibă multă încredere în doua dintre ele. Mi-au lăsat o impresie foarte bună.

Nu mi-a plăcut prea mult de medicul rezident. Mi-a reproșat că n-o ajut dacă nu i-am spus când a vorbit Vlăduț cu fraze prima oară. Nu i-a monitorizat saturația de oxigen deși era responsabilitatea ei. Părea că are nevoie permanentă de îndrumare și că e responsabilă numai de acele fișe pe care le completa cu pixul și pe care sunt absolut sigură că nu le mai citește nimeni. Le-ar citi dacă s-ar întâmpla ceva rău. În lumea civilizată detaliile sunt introduse direct în calculator și sunt accesibile din orice spital, nu era nici un calculator acolo, mai durează.

Încă ceva - au pierdut radiografia pe care au facut-o noaptea lui Vlăduț la internare. M-au întrebat pe mine dacă nu cumva ne-au dat nouă părinților radiografia, am întrebat dacă dau ei vreodată radiografia părinților. S-a dus în profesionalismul celor care altfel criticau prestația celor de la Medicover.

joi, 14 martie 2013

Saga prin spitale - 5

Continuare de joia trecută

Condițiile din spital

În secția de reanimare era o toaletă cu duș cu acces din salon. 2 paturi din 6 erau pentru bebeluși iar mamele dormeau cu greu în ele. Știu cum e pentru că am avut și eu ocazia să petrec o noapte într-un asemenea pat, amorțesc toate oasele.

Pentru restul saloanelor - vreo 10 cred - era o singură toaletă accesibilă. Pe secție mai era una dar era pentru personalul medical. În fiecare salon cam 4-5 paturi și chiuvetă în cameră.

Absolut toate saloanele au un televizor, la cele mai multe nu ai cum să te uiți pentru că saloanele sunt mai degrabă lungi iar televizorul e în fața ușii. Cel mult cei din câteva paturi pot sa se uite.

Multe paturi mici cu grilaj. Paturile sunt făcute pentru bebeluși dar bebelușii sunt internați cu mămicile iar paturile mici sunt improprii pentru mămici.

Secția a fost proaspăt renovată, văruită cel puțin, multe prize, becuri la cât mai multe paturi, geamuri termopan. Se mătură de 2 ori pe zi, se spală pe jos chiar mai des deși spălatul pe jos începe cu baia și eu cred că acolo ar trebui să fie ultimul loc nu primul.

Toată ziua era plin de vizitatori, unii veneau și la 10 seara. Nu se internează decât mămici dar la condițiile care sunt e pur și simplu indiferent, nu ar fi nici o diferență. Poate doar noaptea când sunt mai mult asistente.

Toaleta comună era bineînțeles sub orice critică. Era și pentru parinți și pentru copiii mari. Consătenii noștri certați cu bunul simț o murdăreau frecvent. Erau doua geamuri unde din când în când erau puse haine la uscat. La un moment dat a ieșit o țigancă cu un copil în brațe și cu țigara în gură, nesimțită cum era nici nu a stins-o imediat. Sărmanul copil.

joi, 7 martie 2013

Saga prin spitale - 4

Continuare de joia trecută

Alt copil care mi-a atras atenția a venit după ce a făcut convulsii febrile la 8 ani, anormale, sub supraveghere pentru epilepsie. Părinții lui se vedea că au multe posibilități materiale și știau să reacționeze la boala lui. Vlăduț s-a împrietenit cu el. Nu se putea concentra să se joace, nici să citească bine, nu îi plăcea la școală deși părinții declarau că are rezultate bune. În schimb a ordonat setul de cărți pe care îl aveam la noi în câteva minute, le-a pus în ordine din inițiativa lui. Și avea un fel de a sta relaxat foarte ciudat, cu un picior peste celalalt.

În aceeași zi a venit la Reanimare o fată de 15 ani cu o infecție generalizată la care nu îi găseau cauza, analizele erau proaste peste tot dar ea spunea doar că a racit de o săptămână. Au adus acolo ecograf, un aparat de facut radiografie, au branșat-o la aparate de monitorizare, nu mai știau ce tratament să îi dea. Iar ea plângea de mama focului de câte ori îi luau sânge, avea tensiunea foarte mică și nu puteau să îi ia ușor sânge. Nu vroia să asculte de mama lui să bea apă, nici să mănânce. Erau dintr-un sat de pe lângă Buzău.

Un alt copil a fost internat pentru malformație la inimă dar când i-au facut ecografie nu i-a ieșit nici o malformație

În ultima zi ne-au mutat de la Reanimare în alt salon pentru că nu mai eram o urgență ci stăteam doar sub supraveghere.

În salon era un bebe de vreo 7-8 ani care râdea de câte ori mă vedea pentru că m-am jucat cu el. Mama lui era foarte iritată de ce nu stă liniștit, deși nu avea nici o jucărie la el. I-a vizitat și tatal care i-a spus "Ce prost esti!" pentru că a scăpat ceva pe jos. Mama după ce îl culca ăi spăla hăinuțele.

duminică, 3 martie 2013

Fericirea la noi

- Mami, sîîîînt fericit -cit -cit!!!

Se întâmplă destul de des :)



Vă urăm să aveți o primăvară frumoasă!

vineri, 1 martie 2013