miercuri, 15 ianuarie 2014

Bătăliile de zi cu zi

Luni am făcut curat în fața blocului. Avem un teren viran în fața blocului unde se stânge multă mizerie, e plin de nesimțiți care arunca gunoiul pe jos iar de pe unul din geamuri văd mizeria, lucru care nu îmi place deloc. Nu am terminat dar m-am declarat destul de mulțumită de rezultat, terenul e destul de mare și am reușit destul de mult. Nu e prima oară, e a treia oară. Nu se întâmplă prea des pentru că nu am timp.

Azi cineva a aruncat iar mizerie, am văzut când am trecut cu mașina de dimineață. Mi-am exprimat cu voce tare dezamăgirea, Vlăduț m-a auzit și m-a întrebat de ce am făcut curat dacă știam că oricum se va face mizerie la loc. I-am răspuns că nu îmi place mizeria de pe teren și că e singurul lucru pe care îl puteam face să rezolv problema mea, și că mi se pare important să fac ceva dacă mă deranjează în loc să ma resemnez cu mizeria.

Mai am eu și alte concluzii despre cât de mare e indolența unora dintre noi fată de locul în care trăim, cât de mare e resemnarea. Mizeria asta nu o fac alții ci tot concetățeni, ar fi trebuit să fie un lucru care nu trebuia să existe. În alte tări pe marginea stăzii sînt flori, la noi mizerie și oameni nemulțumiți și răi.

Nu știu cât de mult l-am convins. Poate mai puțin, e destul de complicat. Sper că atunci când va crește el mare să fie altfel.

Prostia și nesimțirea sînt infinite. Nu câștig toate războaiele dar nu am depus încă armele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu