duminică, 9 octombrie 2016

Bătaie de cap

Am un week-end fabulos făcând probleme de matematică de gimnaziu grele, ajutând pe Vlad la teme. Depășește de departe orice test IQ.

duminică, 14 august 2016

România de azi si Regina Ana

Am văzut în ultimele zile multe postări denigratoare la adresa casei regale, mai ales pentru că doliul de ieri a anulat sau amânat niște concerte. Argumentul ar fi că Regina Ana nu a fost Regina României și ca există prea mult protocol inutil.

Eu personal cred că monarhia a fost un noroc pentru România și a ajutat enorm la modernizarea accelerată a României de când a urcat regele Carol I pe tron până înainte de al doilea război mondial. Face parte din istoria noastră și nu are nevoie de vreo recunoaștere (sau ne-recunoaștere) - pur și simplu există.

Funeraliile Reginei au fost un sacrificiu imens făcut de familia regală și o dovadă că Regina Ana, la fel ca și Regele Mihai, consideră că ei aparțin țării lor, nu numai  toată viața lor dar și după moarte.

Dumnezeu să o odihnească în pace!


vineri, 5 august 2016

Litoralul Mării Negre in 2016 văzut din Mangalia

Noi venim în fiecare an în Mangalia.

Acum 2 ani plaja unde mergeam era plaja orașului, nu existau șezlong-uri ci numai umbrele aduse de turiști. Exista un coș de gunoi care se umplea rapid, plaja nu era curățată frecvent iar turiștii făceau mizerie după propria bună creștere, mai mult sau mai puțin.

Anul trecut pe plajă au apărut șezlong-uri și umbrele de lemn acoperite cu stuf. Spațiul pentru cearceafuri s-a diminuat corespunzător. Șezlong-urile costă acum 20 de lei unul iar pentru suma asta plătești doar șezlong-ul și locul la umbra, nimic mai mult. Curățenia este în mare tot în funcție de buna creștere a turiștilor doar ca fiind șezlong-uri sânt mai puțini turiști pe metro pătrat. Nu sînt toate ocupate.

Pe lângă șezlong-uri a apărut tot pe plajă o construcție de lemn în care se vinde bere la suprapreț.

Anul trecut se lucra la faleză în plin sezon, se turna asfalt. Anul asta se pare că s-au terminat lucrările, se lucrează la o pasarelă pentru cărucioare în plin sezon, nu era timp în extra sezon. Aparent la finalul sezonului termină și ei.

Seara pe faleză este mare aglomerație iar în week-end nici nu ai pe unde merge. Pe marginea drumului am văzut un căntăreț la harpă, unul la orgă, un bărbat cu o pancartă cerând bani pentru fratele lui care are leucemie, mulți mici comercianți care vând prostii luminoase pentru copii fără vreo chitanță și o fostă statuie vivantă care imita fetele care treceau fără să lase bani, aparent asta avea mai mult succes.

Cred că e tipic românesc. Servicii proaste sau inexistente pentru unii care vin aici ca un  fel de pedeapsă că nu au mai mulți bani să meargă în altă parte. Câștigă doar cei care pun șezlong-uri și vând bere la suprapreț fără să facă nimic altceva pentru plajă. Nu îți convine ție ca turist? Ce cauți aici, doar știai cum este.

miercuri, 13 aprilie 2016

Revista de povestiri

Anul trecut prin martie am găsit pe Facebook un anunț că Revista de povestiri organizează cursuri de Creative Writing cu selecție la intrare. M-am gândit eu mult timp pentru că îmi plăcea idea să particip la așa ceva și m-am hotărât cu greu, după vreo două săptămâni, să trimit pentru selecție singurul text scris de mine. Nu credeam că am vreo șansă. Surpriza a fost că am fost selectată și am participat la cursuri, mi-a plăcut.

Între timp am aflat mai multe despre Revista de povestiri, cum au scos o revista de povestiri scurte tipărită in 2012 dar care nu a avut prea mult succes la acel moment.

Oamenii care sînt in spatele Revistei îmi plac mult. Într-o situație în care cititorii sînt din ce în ce mai puțini iar scriitorii nu pot trăi din scris ei au adunat împreună un grup de scriitori și un grup de învățăcei scriitori care învață unii de la alții. Este ceva împotriva curentului. Adună împreună scriitori, care nu pot trăi din scris dar nu pot trăi nici fără scris, și ucenici scriitori, care vor să învețe să scrie proză scurtă.

Azi la metrou am văzut pe cineva care citea o editie veche tipărită din Revista de povestiri. A fost ca atunci cand întâlnești pe cineva cunoscut.

sâmbătă, 9 aprilie 2016

duminică, 31 ianuarie 2016

Gând

Am recitit acum o postare din 2010 Dimineața ne-grăbită și îmi place mult.

Îmi pare rău că am lipsit de aici atât de mult timp.

O zi de sâmbătă

- Mami, mami, trezește-te! Azi e ziua Paulei!
- Dar ziua Paulei e de la ora 5. Du-te să mai dormi!
- Vreau să dorm cu tine!

La ora 12 mă sună să îmi aducă aminte că la ora 5 e ziua Paulei.

La ora 1 ne pregătim să ieșim.

- Eu nu vreau să plec nicăieri, la 5 e ziua Paulei!
- Dar mai sînt 4 ore până atunci!
- Dar de ce așa mult!! Vreau să fie acum!
- Dar eu nu pot să fac nimic despre asta! Nu pot sa mut timpul nici înainte nici înapoi.
- Of! Dar vreau să înceapă mai repede!